SCOPUL LECȚIEI: să povestim despre întâlnirea femeilor cu omul de la mormântul Domnului Isus, să explicăm semnificația elementelor temporale ale textului și să ne angajăm să nu lăsăm teama să ne oprească să vorbim atunci când este necesar să facem acest lucru.
TEXTUL LECȚIEI: Marcu 16:1-8
VERSETUL DE AUR: „El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.” (Marcu 16:6)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Tradiția ne spune că Evanghelia după Marcu a fost scrisă de Ioan Marcu, un tovarăș al lui Petru și al lui Pavel (vezi Fapte 12:12, 1 Petru 5:13). Omul acesta nu a fost apostol. A fost însă o rudă apropiată a lui Barnaba (Coloseni 4:10), care l-a convins probabil pe Pavel (Saul) să-l ia pe Ioan Marcu în prima călătorie misionară a apostolului (Fapte 12:25). Ioan Marcu nu a dus călătoria până la sfârșit (13:13). Lucrul acesta nu a fost pe placul lui Pavel (15:36-39), chiar dacă cei doi s-au împăcat în cele din urmă (2 Timotei 4:11; Filimon 24). Specialiștii susțin că relatarea Evangheliei după Marcu este bazată pe experiența personală a lui Petru cu persoana și lucrarea Domnului Isus, dată fiind apropierea lui Marcu de Petru și în lumina faptul că Petru îl numește „fiul meu” (1 Petru 5:13).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Femeile (Marcu 16:1-4)
- Intenția (v. 1)
- Momentul (v. 2)
- Probleme (v. 3-4)
- Mesagerul (Marcu 16:5-8)
- O înfățișare angelică (v. 5)
- O veste remarcabilă (v. 6-7)
- Fuga înspăimântată (v. 8)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum ai răspunde la afirmația că credința în învierea trupească a Domnului Isus nu este un element esențial pentru creștini?
- Care este semnificația vieții pe care o trăim într-o stare „intermediară”, în care avem dovezi ale învierii Domnului Isus, însă nu L-am văzut încă personal?
- Cum tratezi teama care ar putea apărea atunci când le vorbești altora despre vestea învierii Domnului Isus?
APLICAȚII PRACTICE:
Din poziția noastră foarte avantajoasă, de unde privim 2,000 de ani mai târziu, mormântul gol este imaginea universală a victoriei lui Cristos asupra morții. Femeile care au găsit mormântul gol se pregătiseră să facă față morții. Au găsit, în schimb, mesajul vieții.
Realitatea morții este un lucru cu care avem de-a face toți și ne pregătim în acest sens. Ne ajutăm prietenii sau membrii familiei atunci când este nevoie de planificarea unei înmormântări. Ne cumpărăm locuri de veci. Însă cea mai bună pregătire spirituală este să cugetăm la viața de după înviere.
Isus ne-a promis că ceea ce a realizat El în a treia zi se va întâmpla și în noi, atunci când El se va întoarce. Puterea vieții asupra morții, pe care a demonstrat-o în cazul Său este aceeași putere ca ne va transforma instantaneu și pe vecie (vezi Filipeni 3:21). Isus este Domn peste moarte, căci a învins-o. Aceasta Îl face Domn peste viața veșnică – viața noastră veșnică.
Prin urmare, pregătindu-ne pentru moarte, să ținem cont de faptul că „vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea”(1 Corinteni 15:26). Moartea este dușmanul nostru, însă este un dușman învins. Atunci când se va întoarce Isus, vom fi cu toții schimbați. Într-un singur moment, o singură clipire, moartea nu va mai fi.
Să ne gândim la sfârșitul abrupt al versetului 8 din Marcu 16 ca la o invitație de a proclama vestea bună a lui Cristos cel înviat. Femeile care s-au dus la mormânt în dimineața aceea au fugit înspăimântate; misiunea noastră astăzi este să alergăm entuziasmați cu mesajul mormântului gol. Să propovăduim întotdeauna izbânda lui Cristos în fața morții; să nu pierdem niciodată din vedere faptul că victoria Sa este și a noastră – pe vecie. Moartea nu L-a putut reduce la tăcere pe Isus și nici nu a reușit să zădărnicească planul lui Dumnezeu. Pe tine te va ține teama să împărtășești altora vestea cea bună?
Școala duminicală 