Credința unui sutaș – 14 aprilie 2024

SCOPUL LECȚIEI: să aflăm motivul minunării lui Isus, să explicăm rolul cetății Capernaum în lucrarea lui Isus și să căutăm modalități prin care să ne demonstrăm credința într-un mod asemănător cu sutașul.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 7:1-10

VERSETUL DE AUR: „De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.” Luca 7:7

CONTEXTUL LECȚIEI: 

Contextul lecției de astăzi este Capernaum, un sătuc aflat pe malul nord-vestic al Mării Galileii, un lac cu apă dulce din nordul Palestinei. Cei familiarizați cu Scriptura sunt obișnuiți cu ideea că Isus venea din Betleem (Ioan 7:42) sau din Nazaret (Matei 2:23). Am putea spune, însă, că Isus venea din Capernaum pentru că cetatea devenise un fel de cartier general al călătoriilor Sale de predicare și învățătură prin Galileea (Matei 4:13; Marcu  2:1); observați faptul că în Matei 9:1 se vorbește despre Capernaum ca „cetatea Sa.”

Importanța Capernaumului reiese și din faptul că este menționat de 16 ori în Noul Testament – chiar într-un mod negativ într-una dintre situații (Matei 11:23 și Luca 10:15). Cinci dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus locuiau în Capernaum atunci când au fost chemați de Isus să-L urmeze: patru pescari (Iacov, Ioan, Petru și Andrei; vezi Matei 4:18-22) și un vameș (Matei, numit și Levi; vezi Marcu 2:14).

Chiar dacă Capernaum nu avea mai mult de câteva sute de locuitori, era un centru regional înfloritor, din cel puțin trei motive. În primul rând, pescuitul reprezenta o sursă stabilă de venit pentru multe familii locale. Lacul părea să dea destul de mult pește – o relatare vorbind chiar despre o captură de 153 de pești mari (Ioan 21:11). Familiile în care mai mulți membri se ocupau cu pescuitul – cum ar fi familia lui Zebedei  (Marcu 1:19-20) – prindea mai mult pește decât putea vinde la nivel local. Prin urmare, parte din peștele pescuit era conservat cu sare și trimis în orașele mai mari, cum era Ierusalimul.

În al doilea rând, Capernaum era situat pe drumul principal care ducea de la Damasc spre această regiune. Acest lucru îl făcea o locație potrivită în care romanii să-și plaseze vameșii, care puteau pune taxe pe diferitele produse care erau transportate în această zonă. Matei a fost unul dintre vameșii care muncea pentru romani și care avea punct de taxare pe acest drum (Luca 5:27). Și vameșii evrei din Ierusalim lucrau tot din Capernaum, unde strângeau taxa anuală pentru templu de la evreii din Galileea (Matei 17:24).

În al treilea rând, Capernaum prezenta destul de multă importanță cât să aibă staționați o seamă de soldați romani, așa cum ne va arăta lecția de astăzi (vezi și Fapte 10:1). Un motiv pentru acest lucru poate fi nevoia de a păzi sumele de bani strânse. Este posibil și să fi fost sub autoritatea lui Irod Antipa, client al Romei și satrapul regiunii Galileea între anii 4 î.Cr și 39 d.Cr. (Luca 3:1).

Capernaum este un loc în care în ultima sută de ani s-au făcut descoperiri arheologice remarcabile. O sinagogă mare care datează din secolul al patrulea d.Cr. este așezată cel mai probabil pe o fundație care e existat pe vremea lui Isus. Locul acesta poate fi chiar sinagoga din Capernaum unde Isus își prezenta învățăturile (Marcu 1:21). Tot în apropiere s-a descoperit și un așezământ mare, care a devenit un loc de pelerinaj pentru creștini. Dovezile sugerează că aceasta ar fi fost casa lui Simon Petru, locul în care a locuit Isus în vremea petrecută în cetate (Luca 4:38).

STRUCTURA LECȚIEI:

1. O nevoie disperată (Luca 7:1-5)

• Situația din Capernaum (v. 1)
• Cerere și sprijin (v. 2-3)
• Bătrânii insistă (v. 4-5)

2. Credință nemaiîntâlnită (Luca 7:6-10)

• Sutașul cunoscător (v. 6-8)
• Isus se minunează (v. 9)
• Vindecare la distanță (v. 10)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

1. Cum poate fi biserica noastră un mijlocitor între resurse și oamenii care au nevoie de ele?
2. Cum îți poți demonstra smerenia atunci când te apropii de Dumnezeu în rugăciune?
3. Cum te poți folosi de poziția în care te-a pus Dumnezeu pentru a te închina Lui și pentru a-I sluji?
4. Cum îți vei dovedi „credința sutașului” în situații în care Dumnezeu nu pare să-ți răspundă la rugăciuni așa cum ai fi vrut sau așa cum te-ai fi așteptat?

APLICAȚII PRACTICE:

Atunci când facem o rugăciune de mijlocire pentru vindecarea unui prieten sau a unei rude, avem aceeași credință ca a sutașului? Nu încape îndoială că orice vindecare care s-ar petrece ar fi o „vindecare de la distanță”, de vreme ce Isus nu este acolo în carne și oase, deci nu aceasta este problema. Problema despre care vorbim este să credem în autoritatea lui Isus. Iată esența așa-numitei „credințe a sutașului.” Rugăciunile noastre de mijlocire trebuie să treacă dincolo de ideea de „poate” sau „sper că”. Atunci când ne ațintim ochii asupra lui Isus, dăm dovadă de „credința sutașului” care ne dă încredințarea că Dumnezeu va răspunde rugăciunilor noastre. Atunci când atenția noastră se depărtează de la El și ne frângem mâinile deznădăjduiți, nu se va întâmpla nimic bun (Matei 14:25-31). Isus a spus: „Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi” (Matei 21:22).

Trecutul și experiența sutașului sunt grăitoare. Ani la rând, și-a cultivat prietenii cu membrii comunității locale. Și-a tratat vecinii cu respect și prețuire, fără a se folosi de rangul său din armata romană pentru a fi mai presus de ceilalți. Din multe puncte de vedere, în ziua aceea în Capernaum s-a creat o punte peste prăpastia dintre evreii și neamurile din vremea lui Isus. Sutașul s-a folosit de averea și de influența sa pentru a-i ocroti pe evrei și pentru a pune la dispoziție un loc de întâlnire pentru studierea Scripturii. A „jucat pe termen lung” în cel mai sincer și mai autentic mod posibil. Atunci când cei din casa lui s-au trezit la ananghie, caracterul și faptele sale și-au au dus la rezolvarea situației. Se poate spune la fel și despre noi?