Credința unei femei – 21 aprilie 2024

SCOPUL LECȚIEI: să aflăm ce anume a „mântuit-o” pe femeie, să asemănăm și să deosebim modul de gândire al lui Isus, al fariseului și al femeii și să ne evaluăm propriul mod de gândire în lumina celor trei pe care le-am analizat.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 7:36-50

VERSETUL DE AUR: „Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.” (Luca 7:50)

CONTEXTUL LECȚIEI:

Chiar înainte de evenimentele lecției de astăzi, Luca trece în revistă două perspective cu privire la Isus. Acestea ne sunt dezvăluite de reacția lumii față de Ioan Botezătorul. Pe de o parte, „tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan” (Luca 7:29). Pe de altă parte, „ fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui” (Luca 7:30). Respingerea lui Ioan Botezătorul, cel care a mers înaintea lui Cristos (Luca 1:15-17; 3:1-20; 7:33-35) însemna respingerea lui Cristos Însuși (Matei 17:12). Astfel, putem vedea deosebirile dintre cei care susțineau cele două perspective.

Dacă ar fi să privim cât mai simplist lucrurile, putem spune că vameșii sunt pătura demografică care reprezenta prima poziție. Evreii aceștia au ales să colaboreze cu romanii pentru a încasa taxe de la concetățenii lor, atrăgându-și astfel disprețul tuturor. Vameșii se puteau îmbogăți prin suprataxare (Luca 19:2, 8).

Spre deosebire de aceștia, Fariseii pot fi considerați reprezentanții celui de-al doilea punct de vedere. Ei susțineau respectarea cu strictețe a Legii lui Moise. În timp, acest lucru a dus la adăugarea tradițiilor omenești la această lege. Vezi critica adusă de Isus în această privință în Matei 23:1-36 și în Marcu 7:1-23.

Iosefus, istoric iudeu al primului secol, estima că în întregul imperiu Roman nu trăiau decât aproximativ 6,000 de Farisei. Probabil că în satele din Galileea nu locuiau mai mult de câteva sute. Cu toate acestea, influența lor depășea cu mult prezența lor numerică, așa cum ne stă mărturie faptul că sunt menționați de aproximativ 100 de ori în Noul Testament. (Spre deosebire de Farisei, saducheii sunt menționați de doar 14 ori.)

Lecția noastră de astăzi ne duce la un moment timpuriu din lucrarea lui Isus, în care situația devenise destul de serioasă încât Fariseii „veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim” pentru a-L investiga pe Isus (Luca 5:17). Până la momentul prezentat în lecția noastră, cel mai apropiat exemplu fusese prezența lui Isus în satul Nain, aflat la aproximativ 25 de mile sud-vest de Capernaum (Luca 7:11). Adăugând la aceasta informațiile din Luca 8:1, 22 și 26, putem trage concluzia că locația lecției noastre de astăzi este într-un sat din Galileea.

STRUCTURA LECȚIEI:

Trei oameni (Luca 7:36-39)

Un oaspete invitat (v. 36)
Un oaspete neinvitat (v. 37-38)
O gazdă nepoliticoasă (v. 39)

Acțiuni diferite (Luca 7:44-50)

Critică și laudă (v. 44-46)
Puțin și mult (v. 47-48)
Iertare și pace (v. 49-50)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:

Ți-au dat vreodată lacrimile atunci când te-ai aflat în prezența lui Isus? Ce fel de binecuvântări ai trăit după ce te-ai făcut vulnerabil la picioarele Lui?
Cum Îl slăvești pe Isus prin ospitalitatea ta? Reține faptul că nu vorbim aici doar de invitații la prânz.
Ce pericol ne paște atunci când nu ne dăm seama că păcatele noastre sunt grave și multe?
Care sunt circumstanțele care ne îngreunează pacea în mântuire? Dacă Isus ne-ar spune „Du-te în pace,” cum ne-ar afecta lucrul acesta activitatea zilnică?

APLICAȚII PRACTICE:

Mulți necredincioși din zilele noastre se dedau la tot felul de fapte neevlavioase și nebiblice. Unii chiar își câștigă existența din activități despre care creștinii știu că sunt lipsite de moralitate. Pentru cei din biserică, este ușor să aibă o părere proastă despre acești oameni, judecându-i ca fiind păcătoși incorigibili. Cu siguranță, ideea de judecată există (și trebuie să existe) legitim în cadrul bisericii (Matei 7:16; 1 Corinteni 5:1-6:5; Tit 1:10-16; 3:10, etc.). Însă funcția aceasta a judecății nu trebuie să semene deloc cu cea folosită de Simon Fariseul. Poziția sa era aceea de respingere totală, considerându-se pe sine mai presus și convins fiind de propria neprihănire (compară cu Luca 18:9-14).

Însă Simon nu era fără de păcat. Ca învățăcel al Legii lui Moise, ar fi trebuit să-și dea seama, așa cum a făcut-o fariseul Pavel, că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23; compară cu Fapte 23:6). O altă modalitate de a privi situația este să ne imaginăm că s-ar realiza un sondaj în satul lui Simon Fariseul. Întrebarea sondajului este: „Cine merită să fie iertat, Simon sau femeia păcătoasă?”. Evident, majoritatea localnicilor ar fi răspuns „femeia păcătoasă.” Însă este o întrebare-capcană, pentru că ne pune în fața unei alegeri false. Nu vorbim despre „fie unul, fie celălalt,” ci despre „atât unul, cât și celălalt.” Amândoi au nevoie de iertare pentru păcatul lor. Amândoi au nevoie de o credință smerită care să-i aducă la Dumnezeu cu inima plină de dragoste. Amândoi au nevoie să-L urmeze pe Isus, să-L iubească pe Dumnezeu și să-i slujească pe alții. Tragedia aceste povestiri este că doar unul dintre cei doi a plecat iertat de la ospățul acela. Aparenta mândrie a lui Simon, care îi dădea sentimentul de superioritate față de femeia păcătoasă, l-a împiedicat să-și dea seama că are nevoie de iertare.

Creștinii trebuie să se ferească de păcat și să se supună lui Dumnezeu. Ne arătăm dragostea față de Dumnezeu atunci când ne supunem poruncilor Sale (1 Ioan 5:2-3). Însă ne îndreptățește lucrul acesta în vreun fel atunci când îi respingem și îi judecăm pe cei care se luptă cu păcatul? Dacă păcătoșii caută să-L iubească pe Isus, sunt ei bineveniți la părtășia noastră? Sau trebuie să-și facă mai întâi curățenie în viața lor păcătoasă înainte de a fi primiți în biserica noastră? Isus ne-a învățat că până și cel mai josnic păcătos poate primi iertarea dacă se întoarce la El cu credință și cu dragoste. Suntem noi dispuși să-I călcăm pe urme în dragostea Sa față de păcătoși și să-i ajutăm în strădania lor de a-L urma pe El, oricât de stângace ar fi efortul lor?