SCOPUL LECȚIEI: să identificăm doxologia acestui text, să facem deosebirea între ceea ce promite Dumnezeu să facă și ceea ce se așteaptă El să facem cu privire la sfințirea noastră personală.
TEXTUL LECȚIEI: Iuda 17-25
VERSETUL DE AUR: „Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt, țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică.” (Iuda 20-21)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Iuda este o epistolă scurtă, care reflectă o perioadă periculoasă, similară cu cea în care trăim noi. Unii oameni ambițioși și mândri s-au alipit bisericilor, s-au prezentat acolo în calitate de lideri și au trăit o viață lipsită de moralitate. Iuda îi numește „oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru” (Iuda 4). Acești intruși s-au folosit de buna primire pe care au primit-o pentru a promova imoralitatea (v. 4). Au batjocorit judecata lui Dumnezeu și s-au purtat ca și când Dumnezeu nu i-ar trage la socoteală pentru acțiunile și pentru etica lor lipsită de moralitate. Au disprețuit autoritatea, i-au vorbit de rău pe alții și în lăcomia lor, au căutat să-și facă averi. Iuda i-a numit „niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste” care nu au de oferit nimic bun sau valoros. Erau precum norii fără apă și pomii fără rod (v. 12). Și-au urmat „poftele lor” și chiar dacă au influențat o mulțime de oameni, vorbele lor au fost pline de propriile ambiții (v. 16). A fost o perioadă dificilă pentru biserici, iar Iuda confruntă direct situația, atât cu avertismente, cât și cu speranță.
Iuda, autorul acestei cărți, a fost fratele lui Iacov, iar Iacov a fost unul dintre părinții bisericii din Ierusalim (Fapte 12:17; 15:13; 21:18; Galateni 1:19; 2:9). Având în vedere că Iacov a fost fratele lui Isus, înseamnă că și Iuda a fost fratele Lui. Deși amândoi s-au opus lui Isus pe timpul lucrării Sale dinaintea morții Lui, ambii au devenit credincioși dedicați după învierea lui Isus (1 Corinteni 15:7; Iuda 1).
Ceea ce citim noi astăzi sub forma cărții Iuda a fost probabil o predică care a circulat prin mai multe biserici sub forma unei scrisori deschise. Iuda se adresează mai multor biserici deodată, acestea fiind laolaltă puse în pericol de intruși și de lideri neevlavioși. El îi încurajează pe credincioși să „lupte pentru credința” care le-a fost dată (Iuda 3). Îi numește pe cei care creează probleme și avertizează că soarta lor va fi aceeași ca soarta Sodomei, a Gomorei (v. 7) și a diavolului (v. 9) și promite că Dumnezeu va judeca pe cei „nelegiuiți” pentru faptele lor „nelegiuite” (v. 15).
Dar ce trebuie să facă credincioșii? Cum să „lupte pentru credință”? Cum să-și trăiască credincioșii credința în vremuri atât de neprielnice? Iuda își încheie epistola cu o chemare la perseverență în credință. Chemarea aceasta reprezintă textul pe care îl studiem astăzi.
STRUCTURA LECȚIEI:
- Amintire (Iuda 17-19)
- Amintirea cuvântului apostolic (v. 17)
- Reluarea avertismentului (v. 18)
- Recunoașterea învățătorilor falși (v. 19)
- Perseverență (Iuda 20-23)
- Rămânerea în dragostea lui Dumnezeu (v. 20-21)
- Reflectarea dragostei lui Dumnezeu (v. 22-23)
- Proslăvirea lui Dumnezeu (Iuda 24-25)
- Lucrarea lui Dumnezeu pentru noi (v. 24)
- Gloria lui Dumnezeu (v. 25)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum le putem reaminti fraților noștri că sunt iubiți de Dumnezeu?
- Ai fost vreodată pus în situația de a te împotrivi unui om care încerca să manipuleze credința pentru folosul propriu? Ce pași poți urma pentru a fi sigur că nu există motive nepotrivite în propria ta umblare de credință?
- Care sunt aspectele care ne pot sugera că un om nu are Duhul lui Dumnezeu? Gândește-te la versete care să susțină ceea ce spui.
- Ce faci pentru a rămâne în dragostea lui Dumnezeu? Ce pași ai putea urma pentru a vedea mai mult influența lui Dumnezeu care te ajută să rămâi neprihănit înaintea Lui?
APLICAȚII PRACTICE:
Trăim vremuri tulburi, la fel cum a cele din vremea în care scria Iuda. Trebuie, prin urmare, să recunoaștem și să identificăm pericolele care ne înconjoară. Biserica este chemată să-și folosească discernământul și să asculte avertismentul apostolilor. Dacă îl ignorăm, vom plăti prețul pentru lucrul acesta. În același timp, biserica nu trebuie să trăiască cu teamă, ci cu încredere. Ne putem inspira din dragostea lui Dumnezeu pentru noi, demonstrând aceeași dragoste față de cei care suferă din pricina acestor vremuri tulburi. Trebuie să trăim încrezători în dragostea lui Dumnezeu ca preaiubiți ai lui Dumnezeu și să ne revărsăm dragostea asupra celor din jurul nostru. Reacția noastră la harul divin trebuie să fie bucurie și recunoștință profundă.
În vreme ce ne exersăm discernământul și luptăm pentru credință, trebuie în același timp să arătăm mila lui Dumnezeu față de oameni atunci când ne apropiem de cei care se luptă cu îndoiala, de cei prinși în foc și de cei care și-au mânjit cămașa cu carne. Siguri în dragostea lui Dumnezeu, prin temelia pusă de învățăturile apostolice, rugându-ne în Duhul și privind mai departe la îndurarea celei de-a doua veniri a lui Cristos, îi ajutăm pe ceilalți și le demonstrăm dragostea cu care ne-a iubit Dumnezeu.
Școala duminicală 