SCOPUL LECȚIEI: Să observăm desfășurarea evenimentelor din primele zile după nașterea lui Ioan Botezătorul; să înțelegem felul în care au reacționat rudele și vecinii în contextul acestor evenimente; să medităm la felul în care, la rândul nostru, putem pregăti inima cuiva pentru a-l primi pe Isus.
TEXTUL LECȚIEI: Luca 1:57–66, 76–79 VERSETUL DE AUR: Luca 1:76
“Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui.“ — Luca 1:76
CONTEXTUL LECȚIEI
Primele capitole ale Evangheliei după Luca ne relatează două nașteri deosebit de importante. Luca prezintă felul în care aceste două evenimente se leagă împreună. Ambele au fost anunțate din timp de îngerul Gavril. Acesta s-a arătat mai întâi unui preot numit Zaharia, căruia i-a profețit că soția lui, Elisabeta, urma să rămână însărcinată și să nască un fiu, pe nume Ioan (Luca 1:8-19). Mai apoi, același înger s-a arătat Mariei, căreia i-a comunicat că Dumnezeu îi făcuse “un mare har,” (1:28) și că urma să nască un fiu (1:31-33).
Maria și Elisabeta erau rudenii (Luca 1:36). În momentul întâlnirii celor două femei, ni se spune că pruncul încă ne-născut “a săltat” în pântecele Elisabetei, iar Elisabeta “s-a umplut de Duhul Sfânt,” (1:41) declarând că Maria era binecuvântată datorită credinței ei în mesajul Dumnezeiesc, primit prin Gavril (1:45). Această declarație i-a cauzat Mariei o mare bucurie, exprimată printr-o cântare care reflectă atât închinarea cât și nădejdea ei cu privire la viitor (1:46-56). Evanghelia după Luca continuă să scoată în evidență felul minunat în care lucrează Dumnezeu în viețile unor persoane ca Elisabeta și Maria.
În momentul în care Zaharia a primit descoperirea cu privire la sarcina Elisabetei, s-a îndoit de posibilitatea împlinirii unei asemenea promisiuni (Luca1:18). Îngerul Gavril i-a dat un semn: Zaharia urma să fie mut până la împlinirea profeției (1:19-20). Aceasta înseamnă că Zaharia a fost mut în toată perioada de sarcina a Elisabetei. Elisabeta a recunoscut însă mâna Domnului la lucru în toată această vreme. În cuvintele ei: “iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.” (1:25). Ne întrebăm, la ce s-o fi gândit Zaharia în tot acest timp, și dacă a fost gata și el să declare la fel ca Elisabeta odată ce și-a recăpătat graiul?
STRUCTURA LECȚIEI
- O ocazie fericită (Luca 1:57–63)
- Nașterea unui fiu (v. 57-58)
- Confirmarea numelui (v. 59-63)
- O restaurare uimitoare (Luca 1:64–66)
- Cuvântarea lui Zaharia (v. 64)
- Reacția vecinilor și rudelor (v. 65-66)
- O cântare a promisiunilor (Luca 1:76-79)
- Vestirea nașterii unui profet (v. 76-77)
- Proclamarea îndurării lui Dumnezeu (v. 78-79)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
- Ați experimentat vreodată bucuria izvorâtă din manifestarea harului lui Dumnezeu? Cum ați împărtășit acea bucurie și cu alți credincioși?
- Ca și credincioși, cum putem discerne dacă o anumită tradiție sau obicei este în concordanță cu voia lui Dumnezeu? Pentru a ajunge la concluzii corecte, să citim următoarele texte: Marcu 7:1-15; 1 Corinteni 11:23; Coloseni 2:8; 2 Tesaloniceni 2:13-15; și 1 Petru 1:18-19.
- Cum am putea noi, cei credincioși, să împărtășim “cunoștința mântuirii” (Luca 1:77) cu cei din jurul nostru? Ce putem învăța de la Pavel din următoarele pasaje: Faptele Ap. 17:16-34; 22:2-21; și Romani 1:14-2:16?
- Cum se descoperă îndurarea lui Dumnezeu, atât în văzul celor care cred, cât și a celor ce nu cred? Ce putem învăța din următoarele texte: Psalmul 86:15; Plângerile lui Ieremia 3:22-23; Efeseni 2:4-5; și Evrei 4:16?
APLICAȚII PRACTICE
- Dumnezeu l-a redus pe Zaharia la tăcere pentru o vreme, înainte de a-l aduce la punctul culminant al istorisirii. După ce i-a revenit glasul, primele cuvinte au fost de laudă adusă lui Dumnezeu. În ciuda faptului că Zaharia a început prin a se îndoi, Dumnezeu a rămas credincios atât față de el cât și față de Elisabeta. Perioada de tăcere l-a pregătit pe Zaharia pentru închinare. Dumnezeu și-a arătat bunătatea față de ei dându-le un fiu. Acest fiu avea să pregătească poporul, într-o bună zi, pentru a accepta bunătatea lui Dumnezeu, exprimată prin mântuirea pe care le-a pregătit-o.
- Cu toții trecem prin perioade din viață când suntem reduși la tăcere – când nu ne găsim cuvintele pentru a-l lăuda pe Domnul, sau pentru a veni înaintea Lui în rugăciune. Când se întâmplă aceste lucruri, s-ar putea să ne întrebăm dacă am eșuat complet, sau dacă ne-a părăsit Dumnezeu cu totul. Vom descoperi însă, asemenea lui Zaharia, că Dumnezeu este credincios și îndurător, în ciuda necredinței noastre. Credincioșia lui ne invită să-l preamărim. Îndurarea Sa ne cheamă să-i îmbrățișăm iertarea. Cu inimi pline de cântări de laudă, putem să-i proclamăm credincioșia în auzul întregii lumi. Când ne aflăm în perioade de tăcere, putem să-i aducem lauda buzelor noastre care proclamă mântuirea lui Dumnezeu pentru întreaga lume. Acolo unde intră mântuirea lui Dumnezeu, întunericul și moartea dispar, iar în locul lor își fac loc lumina și viața.
Școala duminicală 