SCOPUL LECȚIEI: să descriem pe scurt credința personală în Dumnezeu a lui Daniel aflat într-o perioadă dificilă, să comparăm exprimarea credinței lui Daniel cu cea a celor trei tovarăși ai săi din lecția săptămânii precedente și să ne angajăm să fim o mărturie credincioasă pentru Dumnezeu atunci când ne vom confrunta cu o „groapă cu lei” personală.
TEXTUL LECȚIEI: Daniel 6:1-27
VERSETUL DE AUR: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” (Daniel 6:22)
CONTEXTUL LECȚIEI:
Contextul acestei lecții este, în general, asemănător cu cel al lecției precedente. De la evenimentele din Daniel 3 și până la cele din lecția de astăzi trec, însă, câțiva ani. Cel mai interesant lucru care se întâmplă în acești ani este faptul că babilonienii sunt înlocuiți cu un alt imperiu: cel persan (2 Cronici 36:15-20).
După ce degetele unei mâini apar și scriu un mesaj de avertizare regelui babilonian Belșațar, regele moare (vezi Daniel 5:1-30). Scriptura nu ne specifică cum a murit regele, ci doar faptul că s-a întâmplat, și că pe împărăție a pus mâna Darius Medul, „fiul lui Ahașveroș,” (9:1) care era în vârstă de șaizeci și doi de ani (5:31). În afara Scripturii, nu-l găsim menționat pe acest Darius, iar numele său este unul destul de des întâlnit; prin urmare, este aproape imposibil să-l identificăm. Probabil că nu este vorba despre regele persan Darius I (cunoscut și ca Darius cel Mare) (522-486 î.Cr.) care este menționat în Ezra 4-6, în Hagai 1-2, în Zaharia 1, 7 și poate în Neemia 12:22. O sugestie ar fi că „Darius” al nostru ar fi căpetenia regională a Babilonului, numit aici de către împăratul Cirus al perșilor. O altă ipoteză spune că „Darius” era doar un alt nume pentru o căpetenie persană care a condus armata perșilor în Babilon.
Studiul de astăzi pleacă de la numirea a 120 de „satrapi” sau dregători, care urmau să fie supravegheați de trei căpetenii, printre care se număra și Daniel (vezi Daniel 6:1-2). Darius a fost influențat de reputația lui Daniel în fața celorlalți împărați. Regele l-a preferat în fața tuturor celorlalți dregători și „se gândea să-l pună peste toată împărăția” (6:3). Însă prețuirea pe care o purta regele față de Daniel îi face pe ceilalți dregători să uneltească împotriva lui. Deși au căutat să-i găsească o vină, nu au reușit să identifice niciun lucru rău legat de el (6:4-5). Au ales atunci să-i întindă o cursă în urma căreia Darius să nu-l mai poată ajuta.
Potrivit planului lor, l-au încurajat pe Darius să dea o hotărâre potrivit căreia timp de treizeci de zile, oricine se va ruga la orice dumnezeu sau om în afara regelui va fi aruncat în groapa cu lei (vezi Daniel 6:7). Rugăciunea pentru un monarh era un element standard in Orientul Apropiat antic. Însă rugăciunea la un monarh era un lucru excepțional. Mai mult de atât, dregătorii l-au convins pe rege să semneze această poruncă „după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată” (6:8). Darius nu avea cum să mai oprească aplicarea legii, după ce „a scris porunca și oprirea” (6:9).
STRUCTURA LECȚIEI:
- Încălcare și consecință (Daniel 6:10-11, 14, 16)
- Rugăciunea lui Daniel (v. 10-11)
- Problema lui Darius (v. 14)
- Leii din groapă (v. 16)
- Eliberare și dezvinovățire (Daniel 6:19-23, 26-27)
- Întrebarea (v. 19-20)
- Nevinovat (v. 21-23)
- Porunca (v. 26-27)
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII:
- Cum te poate ajuta rugăciunea zilnică în relația ta cu Dumnezeu? Cum te poți păzi de transformarea ei într-un simplu ritual?
- Ce deosebire este între a spera să te scape Dumnezeu din greutăți și a aștepta să primești ajutor de la autoritățile lumești?
- Care este cea mai mare „minune” pe care a făcut-o Dumnezeu în viața ta?
APLICAȚII PRACTICE:
Pentru creștinii de astăzi, mărturia publică a credinței este un lucru grăitor. Este ușor să vedem „mărturia” ca pe o admitere a păcatului, însă nu la aceasta se referă termenul folosit în pasajul de astăzi. Aici, mărturia aduce o veste bună. Domnul a ales să-l scape pe Daniel, lucru care duce la o nouă și surprinzătoare poruncă din partea regelui. Mărturia lui Daniel despre ceea ce s-a întâmplat în groapa cu lei și reacția regelui mută perspectiva ambelor personaje ale istorisirii și a cititorilor spre un adevăr mai cuprinzător. Stăpânirea lui Dumnezeu este veșnică și plină de îndurare. Credincioșia lui Dumnezeu față de poporul Său reflectă caracterul Său divin și planul său cuprinzător de răscumpărare a omenirii. Daniel știa lucrul acesta și în cele din urmă, a ajuns să-l știe și Darius.
La fel știm și noi. Biserica continuă să-și mărturisească păcatele, dar mărturisește și mântuirea dată de Dumnezeu. Viața noastră de sărbătorire a acestui lucru începe acolo unde se sfârșește experiența de învățare a lui Darius. Mărturisind tot timpul despre îndurarea lui Dumnezeu, îi apropiem tot mai mult pe cei din afară de auzirea Evangheliei. Daniel a făcut lucrul acesta prin credincioșia sa, iar noi facem același lucru atunci când mărturisim Evanghelia mântuirii noastre.
Școala duminicală 