Septembrie 2017

Gata de Tipar – Faceți clic aici: Scoala Duminicala – Septembrie 2017 imposed.

3 septembrie 2017 – Curcubeul

Scopul – Să înțelegem ce înseamnă să faci un legământ cu Dumnezeu, privind la legământul lui Noe, la alte legăminte din Biblie și la propriul nostru legământ.

Text: Geneza 8:20-9:17

Versete de aur: Geneza 8:20-22

Contextul lecției:

Când privim la lumea în care trăim, când vedem cât rău există în ea, ne mirăm că Dumnezeu ne mai rabdă. Cât de mult trebuie să fi degenerat lucrurile când Domnul a distrus întreaga lume printr-un potop?

Legământul lui Dumnezeu cu Noe și urmașii lui este cel mai cuprinzător dintre toate legămintele, fiindcă a fost încheiat cu întreaga omenire şi includea animalele şi natura (Geneza 9:12). De asemenea, înţelegerea aceasta era unilaterală, în sensul că Domnul nu a impus nicio cerinţă sau condiţie asupra celeilalte părţi. Pur şi simplu Şi-a luat angajamentul de a nu mai distruge niciodată pământul prin apă. Spre deosebire de celelalte legăminte, acesta nu prevedea nicio condiţie.

Semnul vizibil al acestui legământ a fost curcubeul, simbolul făgăduinţei că pământul nu va mai fi distrus niciodată prin potop. De fiecare dată când vedem un curcubeu, simplul fapt că suntem aici şi-l privim, este o împlinire a acestui legământ. Pe pământ suntem înconjuraţi de rele şi de păcat, dar suntem din când în când binecuvântaţi cu un frumos curcubeu, semnul harului lui Dumnezeu faţă de întreaga lume. Când privim la acest arc multicolor, nu asistăm doar la un fenomen minunat, ci vedem îl el un mesaj de la Dumnezeu despre dragostea Sa faţă de această sărmană planetă.

Prezentarea lecției:

Noe se închină (Geneza 8:20-22)

  • Primul altar (v.20)
  • Blestemul final (v. 21)
  • Anotimpurile (v. 22)

Dumnezeu promite (Geneza 9:8-11)

  • Participanții la legământ (v. 8-10)
  • Promisiunile legământului (v. 11)

Curcubeul confirmă (Geneza 9:12-17)

  • Simbol (v. 12,13)
  • Semnificație (v. 14, 15)
  • Sumar (v. 16, 17)

Aplicații practice

  • Promisiunile sunt întotdeauna pentru viitor, nu au de-a face cu trecutul
  • Nouă ni se întâmplă uneori să nu ne ținem promisiunile, însă Dumnezeu întotdeauna își ține promisiunile
  • Ce sugerează faptul că Dumnezeu nu a impus nicio condiție în legătură cu legământul făcut după potop?


10 septembrie 2017 – Circumcizia (tăierea împrejur)

Scopul – Să înțelegem implicațiile legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam.

Text: Geneza 17:1-14

Verset de aur: Geneza 17:2

Contextul lecției:

„Tăierea împrejur” sau „Circumciziunea” este o operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau în întregime pielea care înfăşoară organul sexual al bărbatului. Dumnezeu a poruncit această practică lui Avraam, ca un semn al legămîntului (Gen. 17:9-14). Obiceiul mai este întîlnit şi la alte popoare, dar originalitatea actului practicat de evrei stă în faptul că trebuie îndeplinit exact în ziua a opta de la naştere, adică exact atunci cînd viteza de coagulare a sîngelui este cea mai ridicată din toată durata vieţii. Dumnezeu a rînduit lucrul acesta cu mult înainte ca ştiinţa medicală să-i descopere rostul.

Şovăiala lui Moise de a-şi tăia împrejur copilul era cît pe ce să-l coste viaţa (Exod 4:23-26). Toţi bărbaţii care se converteau la Iudaism trebuiau să fie tăiaţi împrejur (Gen. 34:8-17).

Cu toate că a devenit parte din Legea mozaică, tăierea împrejur a fost neglijată total în perioada celor 40 de ani de pribegie prin pustia Sinai. Lucrul acesta scoate şi mai mult în evidenţă îndepărtarea acelei generaţii de Dumnezeu şi justificarea lui Dumnezeu în pedepsirea lor cu moartea. Practicarea tăierii împrejur a fost reluată pe vremea lui Iosua (Iosua 5:1-8). Toţi bărbaţii care se născuseră în pustie au fost tăiaţi împrejur, după porunca Domnului.

Moise şi profeţii au explicat simbolul tăierii împrejur ca o atitudine de ascultare şi de supunere a inimii faţă de Domnul: „Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri şi vor plătidatoria fărădelegilor lor” (Lev. 26:41, 42; Deut. 10:16).

Profetul Ieremia îi descrie pe evreii timpului ca oameni „cu urechile netăiate împrejur” (Ier. 6:10) şi „cu inima netăiată împrejur” (Ier. 9:26).

În vremea Noului Testament, în biserica creştină a izbucnit o criză pe tema tăierii împrejur. Unii dintre creştinii care susţineau că neamurile convertite trebuiau să se facă mai întîi evrei şi numai apoi să beneficieze de mîntuirea adusă de Cristos s-au dus la Antiohia şi au cerut ca toţi cei din adunare să fie tăiaţi împrejur. Ei spuneau: „Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mîntuiţi” (Fapte 15:1, 2). Pavel şi Barnaba s-au împotrivit acestor oameni în public şi controversa iscată de ei a dus la convocarea unui consiliu al Bisericii la Ierusalim (Fapte 15:6-29).

În timpul dezbaterilor, Petru a spus că a insista asupra necesităţii tăierii împrejur pentru aceia ce-L primesc pe Cristos înseamnă a pune asupra lor „un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi, nu l-am putut purta” (Fapte 15:10-11). Concluzia presbiterilor şi apostolilor din Ierusalim a fost că, în Noul Legămînt, mîntuirea este oferită de Dumnezeu prin har şi prin credinţă.

Apostolul Pavel avea să întărească şi mai mult această învăţătură scriind despre Avraam, „tatăl tuturor celor tăiaţi împrejur”, că a fost socotit neprihănit de Dumnezeu prin credinţă, cu mult înainte ca să primească tăierea împrejur (Rom. 4:9-12).

Apostolul Pavel vorbeşte şi despre o „tăiere împrejur a lui Cristos” (Col. 2:10), Înţelegînd prin aceasta moartea ispăşitoare pe cruce, prin care Cristos „a osîndit păcatul în firea pămîntească” (Rom. 8:3) şi a nimicit vinovăţia noastră la Calvar (Col. 2:14). Singurele lucruri esenţiale în creştinism rămîn astfel: credinţa, pocăinţa şi naşterea din nou, prin care căpătăm o nouă fire dumnezeiască (Efes. 2:14-18).

Prezentarea lecției:

Marea promisiune (Geneza 17:1, 2)

  • Trecerea timpului (v.1)
  • Creșterea neamului (v. 2)

Noua realitate (Geneza 17:3-8)

  • Tatăl multor neamuri (v. 3-7)
  • Proprietar de pământuri (v. 8)
  • Sfințenie și teamă (v. 9)

Semnul legământului (Gen. 17:9-14)

  • Semnificația ascultării (v. 9-13)
  • Pedeapsa pentru neascultare (v. 14)

Aplicații practice

  • În viață există lucruri negociabile și lucruri nenegociabile. Dumnezeu are pentru noi cerințe nenegociabile și pentru care nu ne dă nicio explicație, ne cere numai ascultare și credință.
  • Trebuie să-l ascultăm pe Dumnezeu pentru că el are o perspectivă completă asupra întregului univers.
  • Vechiul legământ era numai o umbră a lucrurilor viitoare.


17 septembrie 2017 – Sabatul

Scopul – să înțelegem legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Moise și de asemenea să înțelegem ceea ce a spus Domnul Isus în Marcu 2:27

Text: Exodul 31:12-18

Versete de aur: Exodul 31:13b, 14a

Contextul lecției:

Cea de a şaptea zi, pusă de o parte de Dumnezeu la sfîrşitul Creaţiei (Gen. 2:1-3), dar nesărbătorită pînă în perioada Exodului (Exod 16:23), este şi ea menţionată în lista sărbătorilor evreieşti (Lev. 23:1-3). Ziua comemorează atît odihna Domnului, cît şi scoaterea din robia egipteană (Deut. 5:12-15). Ea este un semn naţional între Iehova şi Israel (Exod 31:17; Ezec. 20:12, 20).

Orice lucrare trebuia evitată între cele două apusuri de soare (Exod. 20:12, 13; Neem. 13:15-22). Era interzisă aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Num. 15:32-33). Fiecare trebuia să rămînă acasă (Exod 16:29; Lev. 23:3), iar deplasările trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12).

Legea mozaică, şi prin urmare a sabatului, rămâne totdeauna îmbrăcată cu autoritate divină. Creştinul, deşi recunoaşte faptul acesta, nu-i mai este obligat. In adevăr, el este scăpat de blestemul legii acesteia care era mai presus de puterea lui, pentru că el a murit împreună cu Hristos, pentru care trebuie să trăiască de acum înainte prin puterea Duhului Sfânt.

Viaţa aceasta de înviere împlineşte în mod spontan partea morală a legii în armonie cu conştiinţa naturală. Şi dimpotrivă, ea nu are nimic a face cu partea de relaţii a legii, care privea pe poporul Israel. Sabatul, semn al legământului şi al părtăşiei DOMNULUI cu poporul Său pământesc, fără a fi în legătură cu conştiinţa, aparţine numai acestei a doua părţi a legii. Creştinul este deci liber faţă de ea.

 

Prezentarea lecției:

Sabatul este sfânt (Exodul 31:12-15)

  • Un semn special (v. 12-14a)
  • O pedeapsă severă (v. 14b, 15)

Un legământ fără sfârșit (Ex.31:16-17)

  • În toate generațiile (v.16)
  • Imitându-l pe Dumnezeu (v.17)

Tablele mărturiei (Exodul 31:18)

Aplicații practice

  • Noi nu mai respectăm legea Sabatului pentru că Noul Legământ are la bază învierea din morți a Domnului Isus în prima zi a săptămânii, care a devenit ziua noastră de sărbătoare.
  • Noi însă respectăm încă principiul Sabatului (odihna), pentru că este un principiu dumnezeiesc, creat pentru noi.


24 septembrie 2017 – Legământul nou din inimă

Scopul – să înțelegem mesajul de speranță trimis de Dumnezeu prin Ezechiel și implicațiile rușinii în trăirea unei vieți de sfințenie

Text: Ezechiel 36:22-32

Verset de aur: Ezechiel 36:26

Contextul lecției:

Noul Legământ va fi împlinit doar datorită neascultării lui Israel. Dumnezeu Şi-a dat seama că Israelul nu putea păstra legământul mozaic, pentru că acest legământ ţinea de exterior, pe când problema era interioară. De aceea Dumnezeu a spus: “Voi face un nou legământ cu voi!” Aş vrea să observaţi că Noul Legământ este necondiţionat; depinde în totalitate de Dumnezeu, de credincioşia Lui.

Ezechiel 36:22 – “Toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, ci din pricina Numelui Meu cel Sfânt!” Iată care este fraza specială pe care o foloseşte Dumnezeu aici! El spune: “Eu o voi face!”

Deci primul lucru pe care l-am văzut cu privire la natura Noului Legământ este că el este necondiţionat; este un legământ unilateral. Dumnezeu a făcut legământul şi Dumnezeu îl va păstra.

  • Noul Legământ este un legământ veşnic.

Vă aduceţi aminte că legământul mozaic era temporar – pentru că depindea de credincioşia lui Dumnezeu, dar şi de credincioşia lui Israel. Pe când Noul Legământ depinde numai de credincioşia lui Dumnezeu – aşa că este veşnic şi nu poate fi distrus niciodată (Is.61:8-9).

Ezechiel 37:26 – Observaţi ce spune acest verset! Spune că “va fi un legământ veşnic cu ei”; un legământ veşnic, care va dura pentru totdeauna.

1 Corinteni 11:25 – Versetul spune: “Acest pahar este Legământul cel Nou …” În limba greacă este folosit un articol definit care implică “Legământul cel Nou”, adică este vorba de un singur legământ. Cu alte cuvinte, se face referinţă în mod specific la Legământul cel Nou, singurul care a fost de acest fel.

Deci atunci când noi, ca şi Biserică a Domnului Isus Hristos, luăm parte la Cina Domnului, noi indicăm faptul că suntem părtaşi ai Noului Legământ.

Luca 22:20 – Versetul acesta este o revelaţie minunată pe care Domnul Isus ne-o dă. Din nou, Domnul Isus Se referă la Legământul cel Nou şi spune: “Paharul acesta cu vin reprezintă sângele Meu care se varsă pentru voi …”

Deci Legământul cel Nou este pecetuluit şi este făcut posibil prin sângele lui Hristos.

Atunci când noi ne punem încrederea în Domnul Isus şi privim la Calvar, şi-L acceptăm pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn al nostru, imediat devenim părtaşi ai Legământului cel Nou. Suntem născuţi din nou şi avem o natură nouă în noi. Avem Duhul Sfânt în noi. Şi vom fi părtaşi ai binecuvântărilor viitoare.

Prezentarea lecției:

Nume sfânt (Ezechiel 36:22-24)

  • Pângărit (v. 22)
  • Sfințit (v. 23-24)

Popor sfânt (Ezechiel 36:25-27)

  • Procesul de curățire (v.25)
  • Procesul de înnoire a inimii (v. 26)
  • Procesul de învățare a ascultării (v. 27)

Pământ roditor (Ezechiel 36:28-30)

  • Pământul părinților (v. 28)
  • Eradicarea foametei (v. 29, 30)
  • Reînnoirea vieții (v. 30)

Pocăința poporului (Ezechiel 36:31,32)

  • Rușinați (v. 31)
  • Lecția trebuie învățată (v. 32)

Aplicații practice:

  • Până când nu ne rușinăm de păcatele noastre, nu vom putea să înțelegem jertfa Domnului Isus.
  • Trebuie să ne înțelegem și să ne recunoaștem căderea, ca Domnul să ne poată ridica.
Advertisements