Iulie 2017

(Lecțiile din luna aceasta au fost traduse de Cristi Hoble, din Florida, care s-a alăturat echipei noastre. Mulțumim în continuare lui Valer Monafu și Marius Șerban.)

Gata de tipar: Scoala Duminicala – Iulie 2017 imposed

Chemarea urgentă a lui Dumnezeu

Nici în cazul când Dumnezeu cheamă pe oameni la diferite slujbe sau felul în care oamenii răspund chemării nu se potriveşte zicala “O mărime le cuprinde pe toate”. Ambele provocări sunt cuprinse în această serie despre chemarea urgentă a lui Dumnezeu.

O chemare specifică

Gândiţi-vă la prima parte a lecţiilor referitoare la timpul haotic al judecătorilor Vechiului Testament.

Profeţii Domnului ( focusul lecţiilor din partea a 2-a) demonstrează de asemenea o varietate de mărimi atunci când sunt chemaţi să transmită Cuvântul Domnului.

Chemările n-au fost toate la fel şi nici răspunsurile lor.

O chemare generală

A treia parte este din cartea Faptele apostolilor şi ilustrează chemarea generală a lui Dumnezeu. Aceste patru lecţii se focalizează asupra a ceea ce trebuie să facă creştinii ca să-l prezinte pe Isus într-o lume decazută. Uneori ne dorim o chemare tot la fel de directă sau intensă ca acestea din Biblie. Totuşi creştinii din toate veacurile au fost chemaţi să facă o diferenţă în sfera de influenţă a vieţii şi muncii lor. Fiecare urmaş al lui Cristos poate, prin viaţa lui sau a ei, să mărturisească, să darâme bariere, să predice sau să demonstreze natura divină a Evangheliei (temele lecţiilor 10, 11, 12, 13). Felul în care se transmite mesajul nu corespunde zicalei “o măsura se potriveşte la toate”, deoarece noi toţi avem diferite daruri.

Uneori ne dorim o chemare la fel de directă sau intensă ca cele din Biblie.

Chiar şi aşa, trebuie să ne amintim că vorbim despre un Mântuitor al cărui mesaj “se potriveşte tuturor”, căci El a murit pentru păcatele tuturor. Fie ca vieţile noastre să fie o mărturie credincioasă prin care să se audă clar chemarea plină de iubire a Mântuitorului nostru adresată unei lumi pierdute.

2 iulie 2017 – Moise

Scopul – Să înțelegem detaliile chemării lui Dumnezeu pentru Moise, reacția lui comparativ cu cea a lui Ghedeon și să recunoaștem puterea prezenței lui Dumnezeu în îndeplinirea lucrării.

Text: Exod 3:1-12

Verset de aur: Exod 3:9-10

Contextul lecției:

Cum să prinzi în câteva cuvinte statice viața unui om? Iată o încercare, zic eu reușită, făcută de I.M. Haldeman, când a scris despre Moise:

„Viața lui Moise prezintă o serie de atniteze șocante: A fost copilul unei sclave (dar) și fiul unei prințese. S-a născut într-o colibă (dar) și a atrăit într-un palat. A moștenit sărăcie (dar) și a a avut la dispoziție bogății nelimitate. A condus armate (dar) și a condus turme de oi. A fost războinic de temut (dar) și cel mai blând om de pe fața pământului. A fost educat la curtea împărătească și a trăit în pustie. A avut înțelepciunea Egiptului și credința unui copil. A fost crescut pentru viața de la palat (dar) și a rătăcit ani de zile prin deșert. A fost ispitit cu plăcerile de o clipă ale păcatului și a răbdat înfrânările virtuții. A fost un om cu vorbirea greoaie (bâlbâit), și a stat de vorbă cu Dumnezeu. N-a avut ca armă decât un toiag și a pus în mișcare puterea Infinitului. A fost fugar de la faraon și ambasador al cerului. Prin el ni s-a dat Legea și a prevestit venirea harului. A murit parcă pedepsit de Dumnezeu pe muntele Nebo din Moab și a avut cinstea să apară împreună cu Christos pe muntele Iudeii. Nimeni n-a fost la înmormântarea lui, deși Dumnezeu însuși l-a îngropat. (citat în „Gleanings in Exodusì, de A.W Pink, p.16).

Care vi se par mai surprinzătoare dintre aceste antiteze? Pentru a fi studiată, viața lui Moise se poate împărți în câteva perioade distincte. Cronologic, unii au împărțit viața lui Moise în trei perioade de autobiografie:

– primii 40 de ani, când Moise s-a crezut ceva
– următorii 40 de ani, petrecuți la oile din Madian, când Dumnezeu l-a convins că nu este nimic
– ultimii 40 de ani, când Dumnezeu i-a arătat ce poate face El cu cineva care se crede nimic.

Tematic, viața lui Moise se poate studia după lucrările caracteristice pe care le-a făcut Dumnezeu prin el:

– Moise – copilul cu dublă cetățenie
– Moise – eliberatorul
– Mose – legiuitorul
– Moise – conducătorul
– Moise – profetul

Prezentarea lecției:

O întâlnire neașteptată (Exod 3:1-5)

  • Focul de pe munte (v. 1-3)
  • Vocea din foc (v. 4, 5)

Cunoașterea lui Dumnezeu            (Ex. 3:6-10)

  • Cine e Dumnezeu (v. 6)
  • Ce știe Dumnezeu (v. 7)
  • Intențiile lui Dumnezeu (v. 8-10)

Purtarea de grijă divină (Ex. 3:11, 12)

  • Ezitarea lui Moise (v. 11)
  • Asigurarea lui Dumnezeu (v. 12)

Aplicații practice

  1. Ca și Moise, putem fi copleșiți de imensitatea lucrării. Înainte de a ne întreba „Cine sunt eu?” trebuie să ne aducem aminte cine e Dumnezeu.
  2. Biserica e chemată să ajute oamenii să scape de robia spirituală. Dumnezeu ne asigură de prezența Lui: „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele” (Mat. 28:20).+++

9 iulie 2017 – Isaia

Scopul – Să înțelegem sfințenia lui Dumnezeu, detaliile chemării lui Isaia și procesul de sfințire pentru lucrare.

Text: Isaia 6:1-8

Verset de aur: Isaia 6:8

Contextul lecției:

Ceea ce este Shakespeare pentru literatură, Michelangelo pentru sculptură şi Bach pentru muzică, aceea este Isaia pentru profeţie. Calitatea scrisului său se ridică deasupra scrisului tuturor celorlalţi profeţi ai Bibliei. Nu-i de mirare că profeţia lui fără seamăn a fost aleasă să deschidă seria celor 17 cărţi profetice ale Vechiului Testament.

Stilistica lui Isaia aparține unui om cu o educație aleasă.  The International Standard Bible Encyclopedia afirmă: ,,Isaia nu are nici egal, nici rival în ceea ce privește ușurința cu care folosește în mod sclipitor imaginile mentale. Stilul său marchează momentul climactic al artei literare evreiești“ (“Isaiah,” vol. II, p. 885). Felul în care folosește epigrame, metafore, întrebări retorice, dialoguri, hiperbole și parabole  ,,fac din cartea lui Isaia cea mai mare capodoperă din literatura ebraică“ (ibid.).

Asemenea celor mai mulţi autori ai cărților Bibliei, Isaia a fost prea preocupat să vorbească despre Dumnezeu ca să mai aibă timp să vorbească și despre el însuși. (Exact invers în comparaţie cu ceea ce fac unii ,,reprezentanți“ ai lui Dumnezeu de astăzi. Unuia, înfoiat ca un păun, mi-a venit să-i spun zilele trecute: ,,Dacă te-ai da puțin la o parte, L-am vedea mai bine pe Dumnezeu!“)

Foarte puținele date despre Isaia le aflăm din scurtele mențiuni din text și din scrierile istorice ale evreilor, mai ales de la Iosif Flavius. Numele primit de la părinți dovedește că tatăl lui, Amoț, a fost un om evlavios. Din punct de vedere uman, Isaia a avut un mare avantaj social pentru că s-a născut la palatal regal și a fost crescut la Curte. Starea socială a lui Isaia a fost înaltă. Cartea lui poartă pecetea unui om cu educaţie aleasă: stil elegant şi foarte îngrijit, excelează în proza poetică, ritm şi gradaţie a descrierilor, bogăţie de pasaje cu o deosebită frumuseţe literară. Ca spiritualitate, copilul acesta a crescut până la statura unui om vrednic să fie pus de către evrei alături de Moise și Ilie.

A fost nepotul împăratului Ioas și văr cu împăratul Ozia, unul din motivele pentru care a fost așa de devastat de moartea lui Ozia (Isaia 6:1).

Isaia a avut avere, rang și educație. Acestea i-au creat anumite avantaje, dar nu l-au împiedicat să fie profet. Întâlnirea supranaturală din Templu i-a făcut foarte clar care a trebuit să-i fie destinul și chemarea lui în viață.

Isaia s-a mișcat în voie prin curtea împărătească și a fost sfetnic al împăratului. Primit cu familiaritate de împăraţii Ahaz şi Ezechia (cap.7 şi 37), el a fost cronicarul de la Curte în timpul domniei lui Ozia şi Ezechia (2 Cronici 26:22; 32:32). Foarte multe din profețiile lui încearcă să corecteze anumite orientări greşite de politică externă, mai ales păguboasa tendință de a căuta siguranță prin alianțe cu Asiria și Egiptul.

Nu ştim nimic despre tatăl său, Amoţ, dar ştim despre Isaia însuşi că a fost căsătorit (7:3) şi că a avut doi copii: Şear Iaşub („O rămăşiţă se va întoarce”) şi Maher-Şalal-Haz-Baz („Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii”) (8:3). Şi soţia lui a fost proorociţă, ceea ce l-a ajutat pe Isaia să-și verifice conținutul mesajului profetic. Nu este destul de limpede dacă Isaia provenea din neam de preoţi. Totuşi, accesul lui în Templu s-ar părea că indică acest lucru (6:6 comparat cu 2 Cronici 26:18).

Dumnezeu l-a chemat pe Isaia la slujba profetică cu ocazia morții împăratului Ozia (Azaria). Isaia, care avea pe atunci aproximativ 20 de ani, s-a dus în Templu să înțeleagă de ce a murit vărul său.

(Mai multe despre Isaia și cartea sa aici)

Prezentarea lecției:

Scaunul de domnie (Isaia 6:1-3)

  • Domn înălțat (v. 1)
  • Vestitorii celui Sfânt (v. 2, 3)

Nevrednic (Isaia 6:4, 5)

  • Scena copleșitoare (v. 4)
  • Copleșit de vinovăție (v. 5)

Pregătirea pentru lucrare (Is. 6:6-8

  • Atingerea îngerului și urmarea (v. 6, 7)
  • Chemarea și acceptarea (v. 8)

Aplicații practice

  1. Sfințenia lui Dumnezeu este absolută; când a înțeles acest lucru, Isaia și-a văzut lipsa de sfințenie.
  2. Înainte de a spune: „Iată-mă, trimite-mă”, trebuie să ne examinăm din punct de vedere al sfințeniei.
  3. Cuvântul „sfânt” nu trebuie folosit cu ușurătate.

+++

16 iulie 2017 – Ieremia

 

Scopul – Să înțelegem planul lui Dumnezeu pentru lucrarea profetică a lui Ieremia și să explicăm felul în care evanghelia împlinește misiunea dată profetului în Ieremia 1:10.

Text: Ieremia 1:4-10

Verset de aur: Ieremia 1:8

Contextul lecției:

Ieremia a fost profetul plângerilor, al bocetelor. Rânduit de Dumnezeu să activeze într-o perioadă de dezastru național, omul acesta a văzut dincolo de aparențe, la dizolvarea fibrei naționale și la descompunerea morală a celor care se pretindeau ,,sfinți“.

Am să vă dau o ilustrație. La întoarcerea sa din strălucitoarea ,,cetate eternă“ a Romei, tiranul Irod, obsedat cu construcțiile, a privit la edificiile din portul Cezareea și i s-au părut mult prea mici și întunecate pentru el. Imediat a dat poruncă să se înceapă un proiect de refacere a falezei și a decretat ca toate clădirile care erau vizibile de pe apă să fie placate numai și numai în marmoră. În felul acesta, călătorii care veneau cu vaporul erau izbiți de strălucirea de oglindă a zidurilor care reflectau soarele. Astăzi, cei care merg în Israel văd doar ruinele. Strălucirea clădirilor de altădată a dispărut. Fațadele au căzut și au rămas doar ruinele strălucirilor de altădată.

Cam așa a fost lucrarea profetică a lui Ieremia. Profetul a văzut dincolo de fațadele religioase; a văzut dezastrul de dedesubt. Ochii lui au pătruns dincolo de pretențiile falselor reforme și au diagnosticat cangrena de păcat care a condamnat națiunea la moarte.

Cum de a reușit Ieremia această performanță? Pentru că Dumnezeu i-a împrumutat vederea Lui și făcându-l ,,văzător“ l-a proclamat purtătorul Lui de cuvânt.

Cuvintele din debutul cărții profetului Ieremia sunt baza credinței creștine în inspirația autorilor cărților Bibliei. Omenește, cartea este produsul unui semen de-al nostru. Dumnezeiește, cartea cuprinde ,,Cuvântul Domnului“:

,,Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoţii din Anatot“ (Ier. 1:1)

,,Cuvântul Domnului a venit la el în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda … Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis …“ (Ier. 1:2,4).

O profeție cuprinde cuvintele unui om și Cuvântul lui Dumnezeu în același timp. Aceste două dimensiuni scot o rostire profetică din rândul ,,literaturii“ și o transformă într-o comunicare de excepție, importantă pentru timp și pentru eternitate, pentru că ea vine spre noi nu numai din istorie, ci și din eternitate.

Din inima sistemului politic de la Ierusalim, Ieremia și-a continuat slujirea în aceeași perioadă cu Habacuc, Țefania, Ezechiel și Daniel. A început să-i sfătuiască pe concetățenii lui să capituleze și să se predea babilonienilor. Nimeni n-a primit mesajul lui, ci l-au urât și l-au tratat ca pe un trădător.

Prezentarea lecției:

Planul lui Dumnezeu (Ier. 1:4, 5)

  • Ieremia cunoscut dinainte (v. 4, 5a)
  • Ieremia ales dinainte (v. 5b, c)

Dumnezeu corectează (Ier. 1:6, 7)

  • Îndoiala umană (v. 6)
  • Asigurarea divină (v. 7)

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu (Ieremia 1:8-10)

  • Eliberarea (v. 8)
  • Mesajul (v. 9)
  • Misiunea (v. 10)

Aplicații practice

  1. Ieremia a ripostat că nu este suficient de matur pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Și noi putem avea aceeași reacție. Răspunsul lui Dumnezeu a fost să pună cuvintele Lui în gura lui Ieremia. Cuvântul lui Dumnezeu va fi pe buzele noastre când îl studiem zilnic.
  2. Lucrarea nu se face de unul singur. Ieremia a lucrat prin prezența, cuvântul și planul lui Dumnezeu.

+++

23 iulie 2017 – Ezechiel

 

Scopul – Să înțelegem contexul chemării lui Ezechiel, dificultatea corectării celor care știu ce trebuie să facă, spre deosebire ce cei care nu știu și identificarea celor „împietriți” din biserica din prezent.

Text: Ezechiel 3:1-11

Verset de aur: Ezechiel 3:10, 11

Contextul lecției:

(Un comentariu mai amănunțit al cărții lui Ezechiel puteți găsi aici: Ezechiel – Chemarea slavei )

„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel! Cînd vei auzi un cuvînt care iese din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea” (Ezec. 3:16-21).

Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu; Ieremia este purtătorul de cuvînt al Tatălui, care-şi disciplinează copiii; Ezechiel este proorocul Duhului, numit în text: „slava Domnului”.

Ezechiel activează în paralel cu profetul Daniel. Ezechei este în mijlocul poporului. Daniel este la palatul suveranului imperial. Pentru cei ce știu să savureze subtilitățile Cuvântului lui Dumnezeu, numele celor doi profeți definesc mesajul divin pentru epocă.

Așezat la ,,talpa țării“, în mijlocul celor simpli, înconjurat de exilații fără țară, Ezechiel se numește providențial ,,Dumnezeu este tăria mea“.

Așezat la palat, în mijlocul vrăjitorilor, al magilor și al împăraților peste ținuturi, Daniel poartă numele ,,Dumnezeu este Judecătorul“.

Poporul căzut avea nevoie de încurajarea lui Ezechiel. Mai marii lumii aveau nevoie să li se aducă aminte că există Cineva deaspra lor în autoritate, Unul care vede, apreciează, judecă și pedepsește.

Ezechiel aduce ,,supranaturalul“ superior oricărei civilizații în mijlocul oamenilor din popor. Primul capitol al cărții lui, extraordinara și foarte amănunțita vedenie a slavei Domnului, anunță solemn că Dumnezeu s-a mutat temporar la răul Chebar, alături de poporul Său exilat. Cel care fusese pe vremuri cu ei în Egipt, a venit să stea alături de ei și în Babilon.

Ca şi Isaia, Ezechiel a fost şi preot şi profet. El se pregătea să slujească Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facă. Preoţii erau instalaţi în slujire numai de la vîrsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus în robia babiloniană în anul 597 î.Cr., pe cînd avea numai 25 de ani. După încă cinci ani petrecuţi în Babilon, Ezechiel şi-a început slujirea printre poporul captiv de la rîul Chebar. Timp de cel puţin 22 de ani activează ca preot şi profet (Ezec. 29:17). Se căsătoreşte, dar nu ştim dacă a avut sau nu copii din această căsătorie. Ezechiel ajunge la Babilon cu 9 ani după Daniel, făcînd parte din cei 10.000 de captivi luaţi de Nebucadneţar în timpul domniei lui Zedechia (2 Împ. 24:11-18). El îşi începe activitatea după 5 ani de robie, spulberînd chiar de la început nădejdiile false ale celor care credeau că robia va fi scurtă şi că evreii se vor întoarce foarte repede acasă. Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat naţiunii. Evreii trebuiau convinşi că nu poate fi vorba despre o întoarcere în ţara promisă, mai înainte de a se produce o totală întoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj îşi atinge punctul maxim în pasajul din Ezec. 18:30-32

Prezentarea lecției:

  1. Ezechiel mănâncă cuvântul          (Ez. 3:1-4)
  • Porunca de a mânca, prima parte    (v. 1, 2)
  • Porunca de a mânca, partea a doua   (v. 3, 4)

 

Poporul e testat (Ez. 3:5-7)

  • Aceeași limbă (v. 5, 6)
  • Aceleași rezultate (v. 7)

 

Înăsprirea profetului (Ez. 3:8-11)

  • Mesager neclintit (v. 8, 9)
  • Mesaj neclinit (v. 10, 11)

Aplicație practică

  1. Ezechiel a avut un mesaj dublu; aspru, pe de o parte, și încurajator, pe de alta. Ca și creștini, ne întrebăm: „Cum predicăm mesajul dulce al evangheliei fără a compromite ceea ce spune Biblia despre gravitatea păcatului?”

+++

30 iulie 2017- Amos

Scopul – Să înțelegem natura opoziției la mesajul lui Amos și răspunsul lui la această rezistență; să comparăm reacția de atunci cu cea din prezent față de evanghelie.

Text: Amos 7:10-17

Verset de aur: Amos 7:14, 15

Contextul lecției:

Iată o carte scrisă de un profet laic. Dumnezeu şi-a păstrat întotdeauna dreptul să se folosească de orice oameni pe care El îi alege pentru vestirea mesajelor Sale. Cînd preoţii şi împăraţii îşi pierd vrednicia, ciobanii şi culegătorii de smochine sînt înrolaţi în vestirea Cuvântului Domnului (Amos 7:14).

Cartea poartă numele autorului ei: Amos, care se poate traduce prin „purtătorul de poveri”. Încă o dată, numele este o anunţare a specificului misiunii pe care o va avea acest om chemat de Dumnezeu la o activitate grea şi importantă.

Numele lui Amos nu apare în nici o altă carte a Bibliei. El nu a fost un preot sau un profet educat în mînuirea şi transmiterea Cuvîntului lui Dumnezeu. Ca şi în cazul celorlalţi profeţi însă, autoritatea lui a venit de la Domnul şi asta i-a fost de ajuns ca să stea plin de îndrăzneală în faţa oamenilor:

„Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt păstor, şi strîngător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!” (Amos 7:14-15).

Locul din care s-a ridicat Amos a fost Tecoa, o aşezare situată cam la 6 km sud de Betleem, în pustia iudeii. Acolo îşi păstorise altădată şi David oile şi tot acolo se ascunsese pe cînd fugea de împăratul Saul. Limbajul folosit de Amos este nesofisticat. Profetul are vorbirea unui om de la ţară, plină de comparaţii din natura în care-şi duce viaţa (Amos 3:4, 5, 12; 5:8, 19; 9:9). Tonul lui este răspicat, iar mesajul lui merge direct la ţintă fără prea multă pregătire:

„El a zis: „Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunele păstorilor jălesc, şi vîrful Carmelului este uscat” (Amos 1:2).

Amos a profeţit într-o vreme de optimism şi abundenţă în Israel. Vremea lui Ozia şi Ieroboam readusese ceva din fala Israelului de altădată. La curţile împărăteşti se instalase iarăşi luxul, ritualurile religioase erau pline de pompă şi fast, poporul trăia iarăşi în abundenţă şi în bucurie. Israelul arăta însă ca un măr frumos pe dinafară şi găunos pe dinăuntru. Păcatul se furişase în viaţa intimă a poporului şi dincolo de aparenţele de religiozitate, Legea Domnului fusese abandonată. Simplitatea şi neprihănirea fuseseră înlocuite cu abundenţa materială, luxul, necinstea şi imoralitatea (Amos 2:6-8; 3:10; 4:1; 5:10-12; 8:4-6).

Amos a fost trimis de Domnul să predice un mesaj de mustrare şi ameninţare. Pedeapsa vestită de Amos nu se vedea atunci nici măcar la orizontul istoriei, aşa că nu este de mirare că acest „ţăran” venit de la oi a fost privit cu curiozitate şi cu aversiune în centrele civice şi religioase ale Israelului. Imaginaţi-vă cam cum au reacţionat doamnele din „înalta societate” a Samariei cînd l-au auzit spunîndu-le:

„Ascultaţi acum, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: „Daţi-ne să bem!” (Amos 4:1).

Nu este de mirare că împotriva profetului s-a pornit repede o conspiraţie care a făcut totul ca să-l reducă la tăcere. Amaţia, preotul idolatru din Betel, l-a părît împăratului, declarîndu-l trădător (Amos 7:10-11), iar apoi l-a interpelat public, gonindu-l din Israel:

„Pleacă, văzătorule şi fugi în ţara lui Iuda! Mănîncă-ţi pîinea acolo, şi acolo prooroceşte. Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfînt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei” (Amos 7:12-13).

Această interpelare a cauzat, declaraţia autobiografică a profetului şi groaznica sentinţă dumnezeiască rostită împotriva preotului Amaţia (Amos 7:17). Alungat din Israel, Amos s-a întors în Iuda şi a aşternut conţinutul profeţiilor sale în scris ca să poată fi răspîndite în continuare în Israel şi ca să servească drept avertisment împărăţiei lui Iuda.

Prezentarea lecției:

Preotul plătit (Amos 7:10-13)

  • Raportează împăratului (v. 10, 11)
  • Mustră profetul (v. 12, 13)

Profetul adevărat (Amos 7:14-17)

  • Sursa autorității (v. 14-16)
  • Esența mesajului (v. 17)

Aplicații practice:

  1. Asupra lui Amos s-au exercitat presiuni pentru a-și schimba mesajul, care era ofensator pentru unii. Biserica din ziua de azi se confruntă cu aceeași situație. Sub presiune, am fi tentați să spunem: „Cine sunt eu să judec pe altul?”
  2. Când Amația l-a întrebat: „Cine te crezi?”, răspunsul lui Amos a venit prompt: e o chestiune de chemare. Noi trebuie să fim gata să răspundem la fel (1 Petru 3:15).