Aprilie – Mai 2018

Pentru tipar faceți clic aici: Scoala Duminicala – Aprilie-Mai 2018

Încercăm un nou format al manualului nostru de școală duminicală. Din motive de practicalitate, dorim să trecem la un format trimestrial. Ediția aceasta este o ediție de tranziție, cu două luni, pentru că din luna iunie intrăm în trimestrul de vară, și cu ajutorul Domnului, următorul manual va conține lecțiile pentru următoarele trei lui (iunie, iulie și august). Sperăm că vă ajută aceste manuale și dorim să ne transmiteți părerile sau comentariile dvs. Dacă există lucruri pe care le-am putea face mai bine, spuneți-ne! Ne puteți contacta prin email la: Echipa editorială.

 

Tema lunii aprilie este Suveranitatea Mântuitorului. Toate lecțiile din această lună sunt din Noul Testament. Începem, în duminica de Paște cu învierea Domnului Isus descrisă în Evanghelia lui Luca, înțelegând minunăția planului de mântuire. Continuăm apoi mergând pe malul lacului acolo unde Domnul Isus cel înviat îl confruntă pe Petru și implicit pe noi, la o viață de slujire care să-i aducă slavă lui Dumnezeu! Luna se încheie cu două lecții din cartea Apocalipsa în care studiem ceea ce Ioan ne-a descris din sala tronului din Rai.

În luna mai suntem provocați să răspundem slavei lui Dumnezeu cu lecții atât din Noul cât și din Vechiul Testament. Răspunsul acesta are dimensiuni foarte practice care au de-a face cu dărnicia, cu roadele dintâi, cu importanța sabatului și anului de veselie, și nu în ultimul rând cu închinarea ca practică zilnică a vieților noastre.

+++

 

1 aprilie 2018

Cristos a înviat!

Text: Luca 24:1-12; 30-35

Verset de aur: Luca 24:34

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem taina faptului că trupul Domnului Isus dispăruse, și modul de rezolvare al acelei taine. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că-și ține promisiunile.

Contextul lecției:

Există momente în viața fiecăruia dintre noi în care trecem prin încercări, prin probleme atât de grele încât ni se pare că nu se vor sfârși niciodată. Noaptea pare că nu se mai termină și dimineața se lasă așteptată. Până la urmă, însă, dimineața vine, soarele răsare și întunericul este cucerit de lumină. Asta s-a întâmplat și în dimineața aceea minunată în care femeile s-au dus la mormântul Domnului Isus și nu l-au găsit acolo ca să afle mai târziu că Domnul Isus înviase din morți.

Învierea Domnului Isus nu este numai o relatare biblică ci o realitate istorică confirmată. După înviere, Domnul Isus s-a arătat multor oameni, a fost văzut în carne și oase de mulțimi de oameni. Ucenicii l-au văzut înviat și au devenit cei mai înflăcărați susținători ai creștinismului, murind ca martiri pentru ceea ce știau că este adevărat, pentru că nimeni nu moare pentru o minciună. Dar probabil că dovada cea mai importantă a învierii Domnului Isus Cristos este faptul că El încă este văzut în fiecare zi de nenumărați oameni a căror viață este schimbată radical și iremediabil de Fiul lui Dumnezeu. Noaptea stăpânirii păcatului din viața multor oameni este învinsă de lumina prezenței Domnului Isus cel înviat! Mesajul evangheliei este încă puternic și real. Ce înseamnă asta pentru noi?

Mărturia femeilor (Luca 24:1-12)

  • Pregătite cu miresme (v. 1)
  • Nepregătite pentru ceea ce vor vedea (v.2, 3)
  • Explicația îngerului (v. 4-8)
  • Necredința ucenicilor (v. 9-12)

Dumnezeu se arată la Emaus (Luca 24:30-35)

  • Au înțeles pe loc (v. 30-32)
  • Întoarcerea la Ierusalim (v. 33)
  • Confirmarea Învierii (v. 34, 35)

Aplicație practică

  1. Chiar dacă salutul „Cristos a Înviat!” e folosit numai la Paște, ideea centrală a acestui salut, faptul că Domnul Isus a înviat, este o realitate zilnică a vieților noastre. Faptul că trupul Domnului Isus lipsește din mormânt înseamnă că El a înviat pentru totdeauna!
  2. Acest lucru are implicații practice, constând atât din binecuvântări cât și din responsabilități, pentru fiecare dintre credincioși.
  3. Care ar fi câteva dintre binecuvântările acestei realități, și care sunt câteva dintre cele mai importante responsabilități?

 

 

8 aprilie 2018

Domnul Isus cel înviat se arată ucenicilor

Text: Ioan 21:1-14

Verset de aur: Ioan 21:12

Prezentarea lecției:

Scopul – Să ne amintim întâmplarea în care Domnul Isus se arată ucenicilor, după înviere, la Marea Tiberiadei, identificând din această întâmplare elementele care ne arată grija constantă a Domnului Isus pentru cei ce se încred în El.

Contextul lecției:

Oare există ceva prea nesemnificativ pentru Dumnezeu în viețile noastre? Oare există ceva prea dificil pentru Dumnezeu în viețile noastre? Uneori ni se pare că anumite probleme sunt prea mici, prea nesemificative pentru ca să le aducem înaintea lui Dumnezeu și încercăm să ne luptăm singuri cu ele. De asemenea, există oameni care cred că sunt prea păcătoși, sau prea căzuți pentru ca puterea lui Dumnezeu să-i poată ridica. Nimic mai fals. Dumnezeu e interesat de toate aspectele vieților noastre, indiferent cât de nesemnificative, sau de dificile ne-ar părea nouă.

În textul de astăzi îl vedem pe Domnul Isus cel înviat, Fiul lui Dumnezeu care prin moartea și învierea lui ne dă iertarea păcatelor și rezolvă cele mai grele probleme ale vieților noastre, ocupându-se de un lucru aparent nesemnificativ, dar cu implicații deosebite. Domnul Isus îi surprinde pe ucenici cu un mic dejun neașteptat dar care transmite mesajul promisiunii că Dumnezeul nostru ne cunoaște nevoile și dorește să fie implicat în rezolvarea lor până la cele mai mici detalii.

Un rezultat nedorit (Ioan 21:1-4)

  • Pescarii la locul de muncă (v. 1-3)
  • Persoana de pe mal (v. 4)

O binecuvântare neașteptată (Ioan 21:5-8)

  • O poruncă precisă (v. 5, 6a)
  • Un rezultat surprinzător (v. 6b)
  • O realizare subită (v.7, 8)

O masă neașteptată (Ioan 21:9-14)

  • Împărțirea mâncării (v. 9-13)
  • Întărirea credinței (v. 14)

Aplicații practice

  • Prezența Domnului Isus în viața credinciosului și grija Lui față de credincios sunt constante. Indiferent dacă viața este grea, sau ușoară, Domnul este prezent. Indiferent dacă credința noastră e puternică, sau slabă, El nu ne lasă și nu ne părăsește.
  • Domnul Isus nu este prezent în viețile noastre în carne și oase așa cum a fost în cazul ucenicilor, însă El este la lucru în cer și l-a trimis pe Duhul Său cel Sfânt să fie prezent în viața noastră. Astfel, Domnul Isus este la fel de prezent în viața noastră așa cum a fost în viața ucenicilor. Ce implicații practice are prezența Domnului Isus, prin Duhul Sfânt, în viața noastră? Cum ne influențează el viața, și opțiunile pe care le facem în viață?

 

 

15 aprilie 2018

Urmează-mă

Text: Ioan 21:15-25

Verset de aur: Ioan 21:15

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem relația dintre dragostea noastră față de Domnul Isus și practica de a-i imita dragostea și slujirea față de semenii noștri. Vom fi provocați să demonstrăm dragostea Domnului Isus în mai multe situații din viața noastră.

Contextul lecției:

L-ai dezamăgit vreodată pe Dumnezeu? E imposibil să-l dezamăgești pe Dumnezeu pentru că el știe bine cine ești și ce vei face. Nu putem să-l luăm pe Dumnezeu prin surprindere. Cu toate acestea, atunci când păcătuim îl întristăm pe Dumnezeu. Vă puteți imagina ce a simțit Petru atunci când s-a lepădat de Domnul Isus? Biblia ne spune că a a plâns amarnic. Îmi închipui că a fost dezamăgit de sine însuși, însă Dumnezeu, chiar dacă a fost întristat, nu a fost dezamăgit ci în harul său i-a oferit o a doua șansă lu Petru.

Harul acesta trebuie înțeles din perspectiva dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Domnul Isus s-a dus după Petru, așa cum un păstor se duce după o oaie rătăcită. Dorința Domnului Isus a fost să-i demonstreze lui Petru cât de mult îl iubește în ciuda căderii sale, și să-l învețe să iubească în același fel la rândul lui. Ți-a demonstrat și ție Dumnezeu vreodată o astfel de dragoste? Ai învățat ceva din acea experiență?

O conversație repetitivă (Ioan 21:15-17)

  • Prima dată (v. 15)
  • A doua oară (v. 16)
  • A treia oară (v. 17)

O profeție solemnă (Ioan 21:18, 19)

  • O informație nedorită (v. 18)
  • O invitație plină de dragoste (v. 19)

O reorientare a provocării (Ioan 21:20-22)

  • Orientarea greșită (v. 20, 21)
  • Orientarea corectă (v. 22)

Declarația martorului (Ioan 21:23-25)

  • Zvon fals (v. 23)
  • Mărturie adevărată (v. 24, 25)

Aplicații practice

  1. Cuvintele pe care Domnul Isus i le adresează lui Petru sunt în același timp liniștitoare și neliniștitoare. Pe de-o parte sunt liniștitoare pentru că ne asigură că orice om, chiar și cei care-l resping la un moment dat pe Domnul Isus, poate să primească iertarea și să fie readus în părtășia lui Dumnezeu prin harul Lui nespus de mare. Pe de altă parte, ele sunt neliniștitoare pentru că ne amintesc de opoziția pe care o întâmpină Evanghelia în inimile multor oameni.
  2. Care trebuie să fie răspunsul nostru când înțelegem conversația dintre Domnul Isus și Petru? Ar trebui poate să răspundem și noi ca Petru și să ne oferim să paștem oițele Domnului, sau să avem un alt răspuns?

 

22 aprilie 2018

Dumnezeul cel Atotputernic

Text: Apocalipsa 4:1-6, 8-11

Verset de aur: Apocalipsa 4:11

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem viziunea lui Ioan din Apocalipsa capitolul 4. Să înțelegem realitatea închinării din simbolurile din text și să încercăm să ne îmbunătățim modul personal de închinare.

Contextul lecției:

Există mai multe teorii cu privire la interpretarea cărții Apocalipsa. Unii comentatori o consideră o carte profetică, despre zilele de pe urmă, alții o consideră o carte despre istoria bisericii, alții o consideră o panoramă istorică a primului secol și alții cred că este o carte simbolică ce prezintă lupta dintre bine și rău. Indiferent de abordare, mesajul cărții Apocalipsa este foarte simplu: ,,Acum este greu și înainte să fie mai bine va fi și mai rău, dar după ce va fi cel mai rău va fi dintr-o dată cel mai bine!“

În lecția de astăzi, Apostolul Ioan ne prezintă raiul din perspectiva Sălii Tronului lui Dumnezeu. Suntem deosebit de privilegiați să putem lua parte, împreună cu Ioan, la această scenă extraordinară îngăduită de Dumnezeu. Ce putem învăța din experiența aceasta?

 

Viziunea Raiului (Apocalipsa 4:1,2)

  • Ușa deschisă (v. 1)
  • Scaunul de domnie (v. 2)

Prezentarea Raiului (Apocalipsa 4:3-6a)

  • Pe scaunul de domnie (v. 3)
  • În jurul scaunului de domnie (v. 4)
  • De pe scaunul de domnie (v. 5)
  • În fața scaunului de domnie (v. 6a)

Acțiunea din Rai (Apocalipsa 4:6b, 8-11)

  • Făpturile vii se închină (v. 6b, 8, 9)
  • Bătrânii se închină (v. 10, 11)

Aplicație practică

  1. Biblia ne învață despre atributele lui Dumnezeu care demonstrează distanța enormă dintre el și oameni. Învățăm, de exemplu că Dumnezeu e atotcunoscător (omniscient), pentru că nimic nu este ascuns de el (Ieremia 23:24). De asemenea știm că Dumnezeu e etern și infinit (Psalmul 146:10).
  2. Dumnezeu este sfânt, fără păcat (Habacuc 1:13). Dumnezeu e atotputernic (omnipotent), 1 Timotei 6:15, 16). În cartea Apocalipsa însă, datorită dorinței de a afla mesajul profetic al lui Dumnezeu, de multe ori pierdem din vedere informațiile despre natura lui Dumnezeu pe care le conține această carte.
  3. Cu cât aflăm mai multe despre Dumnezeu, cu atât suntem mai dornici să-l lăudăm. Să ne închinăm așadar lui Dumnezeu în sfințenia lui, în puterea lui, în atotcunoașterea lui și în toate celelalte atribute despre care ne vorbește Biblia. Cum se va schimba atitudinea ta de închinare având în vedere toate aceste atribute?

 

29 aprilie 2018

Cinste, Slavă și Laudă pentru totdeauna

Text: Apocalipsa 5:6-14

Verset de aur: Apocalipsa 5:12

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem de ce Mielul merită lauda noastră și să încercăm să găsim o cale prin care noi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, putem să ne atingem chemarea de a fi „împărați și preoți” pentru Dumnezeu.

Contextul lecției:

Dacă săptămâna trecută am avut privilegiul să intrăm în Sala Tronului din Rai, astăzi ne continuăm această vizită și suntem din nou binecuvântați să fim părtași la o altă experiență minunată de care Ioan are parte prin harul lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos, Leul din seminția lui Iuda, își prezintă autoritatea de a lua Cartea cu șapte peceți din mâna lui Dumnezeu și de a o deschide. El este singurul găsit vrednic să facă acest lucru. De ce oare? Care este răspunsul celor prezenți?

Viziunea Mielului (Apocalipsa 5:6-8)

  • Stând în picioare la mijloc (v. 6)
  • Luând cartea (v. 7,8)

O cântare nouă (Apocalipsa 5:9,10)

  • Mielul cel vrednic (v. 9)
  • Adepți înălțați (v. 10)

Închinare cu îngerii (Apocalipsa 5:11-14)

  • Nenumărați îngeri (v. 11,12)
  • Nenumărate ființe (v. 13)
  • Închinare continuă (v. 14)

Aplicație practică

  • E bine, important și frumos să recunoaștem realizările celor din jurul nostru și să-i lăudăm pentru ceea ce au făcut, însă trebuie să fim atenți și să distingem între aplauzele adecvate și neadecvate adresate semenilor noștri. O lecție importantă pe care o învățăm din cartea Apocalipsa este că numai Dumnezeu trebuie slăvit (vezi Fapte 12:21-23, 14:11-18).
  • Să observăm natura trinitară a închinării. Dumnezeu Tatăl, cel ce stă pe tron e lăudat, dar și Dumnezeu Fiul, Mielul care a luat cartea și a deschis-o e lăudat. Lauda și închinarea trebuie adresate lui Dumnezeu, în natura sa trinitară.
  • Crezi că trebuie să se schimbe în vreun fel modul în care te închini lui Dumnezeu? Dacă da, cum?

 

 

6 mai 2018

A dărui dintr-o inimă generoasă

Text: Exodul 35:20-29; 2 Corinteni 9:6-8

Verset de aur: 2 Corinteni 9:6

Prezentarea lecției:

Scopul – Să ne amintim modul în care poporul lui Israel a demonstrat generozitate în finanțarea construcției cortului întâlnirii. Să comparăm texte din Vechiul și din Noul Testament despre dărnicie. Să identificăm un mod de a ne exprima mai bine generozitatea și să plănuim să îl punem în aplicare.

Contextul lecției:

Ieșirea din Egipt și primirea legii la Sinai au constituit începuturile națiunii israelite. Să nu uităm că urmași lui Avraam au trăit timp de mai mult generații în Egipt și au învățat unele dintre tradițiile religioase ale acestui popor. Și din acest motiv, primele două porunci ale decalogului subliniau devoțiunea poporului față de Dumnezeu. Tot pentru a reeduca poporul din punct de vedere religios, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să construiască un sanctuar, un centru național de închinare, care s-a numit Cortul Întâlnirii. În mod surprinzător, Dumnezeu nu furnizat materialele de construcție pentru acest sanctuar, ci a cerut ca poporul să dăruiască resursele necesare construcției. Principiile dărniciei sunt astfel stabilite. Mai târziu, Apostolul Pavel descrie aceste principii și ne încurajează să le punem în aplicare în viețile noastre.

 

Dărnicia în Vechiul Legământ (Exodul 35:20-29)

  • Dătător de bunăvoie (v. 20-22a)
  • Daruri valoroase (v. 22b-28)
  • Dătător ascultător (v. 29)

Dărnicia în Noul Legământ (2 Corinteni 9:6-8)

  • Legea secerișului (v. 6)
  • Decizia dătătorului (v. 7a)
  • Dragostea lui Dumnezeu (v.7b)
  • Abilitatea lui Dumnezeu (v. 8)

Aplicație practică

  1. Cele două provocări la dărnicie: cea a lui Moise pentru poporul lui Israel, și cea a lui Pavel pentru corinteni, au motive diferite. Israeliților li s-a cerut să dăruiască pentru un loc de închinare pe care să-l folosească ei, corintenilor li s-a cerut să dăruiască pentru beneficiul altor persoane, pe care ei nici nu le cunoșteau. Chiar dacă cele două situații sunt diferite, ele au un factor comun: dorința de a dărui.
  2. Când suntem confruntați cu o cerere de dărnicie, trebuie să ne evaluăm atitudinea înainte de a ne verifica contul bancar. Atitudinea corectă este cea demonstrată de Domnul Isus (2 Corinteni 8:9).

 

13 mai 2018

Să aducem roadele dintâi

Text: Leviticul 2:14, 23:9-22

Verset de aur: Leviticul 23:10

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem ce înseamnă să aduci roadele dintâi și să vedem care este relația dintre acest concept al roadelor dintâi și Noul Legământ.

Contextul lecției:

Fiecare cultură are tradții diferite și evenimente diferite care marchează anumite momente importante din acea cultură. În cultura noastră, 1 ianuarie marchează începutul unui nou an și reprezintă o sărbătoare importantă. Israeliții trăiau într-o cultură agrară, iar evenimentele lor marcau diverse momente importante din acea cultură precum Sărbătoarea săptămânilor, sau a recoltei. Sărbătoarea săptămânilor amintește de perioada de recoltă a grânelor. Această perioadă dura 7 săptămâni, iar la finalul acestor săptămâni, în ziua cincizecimii, era marea sărbătoare.

Corelația dintre sărbătorile agrare și poporul lui Dumnezeu nu este o coincidență. Dumnezeu a acționat cu putere să-și scoată poporul din robie și să-i ducă în țara promisă. Poporul trebuie să înțeleagă și să recunoască faptul că prezența lor în acea țară era un dar din partea lui Dumnezeu. Țara îi aparține lui Dumnezeu, însă datorită harului său, Dumnezeu le permite israeliților să locuiască acolo și să prospere. Tot ceea ce au este un dar din partea lui Dumnezeu. În textul de astăzi Israeliții încă nu ajunseseră în Țara Promisă, ei se aflau încă la Sinai. Dumnezeu își stabilea însă principiile de viață pentru poporul său.

Pregătirea roadelor dintâi (Leviticul 2:14)

Aducerea roadelor dintâi (Leviticul 23:9-14)

  • Prezentarea (v. 9-13)
  • Momentul adecvat (v. 14)

Împărtășirea binecuvântărilor (Leviticul 23:22)

Aplicație practică

  1. Conceptul de Roade dintâi are o semnificație aparte pentru credincioșii creștini. Domnul Isus este numit „pârga”, sau „cel dintâi rod” (1 Corinteni 15:20, 23). De asemenea, în urma lucrării Domnului Isus, noi beneficiem de „cele dintâi roade ale Duhului” (Romani 8:23). Până la urmă, devenim și noi un fel de „pârgă” (Iacov 1:18).
  2. Ce înseamnă că suntem un fel de pârgă, un soi de roade dintâi? Înseamnă că mărturia noastră de copii ai lui Dumnezeu, răscumpărați prin sângele Domnului Isus trebuie să fie centrală în modul în care ne trăim viața.
  3. Văd cei din jurul nostru rezultatele (roadele) lucrării de mântuire a Domnului Isus în viața noastră, sau alt fel de roade? Suntem noi sare și lumină, sau nu?

 

20 mai 2018

Să ne amintim cu bucurie

Text: Leviticul 25

Verset de aur: Leviticul 25:10

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem elementele odihnei de care pământul trebuia să beneficieze în anul sabatului și în anul de veselie și să înțelegem principiile spirituale pe care aceste legi trebuia să le reprezinte.

Contextul lecției:

Când ne gândim la viața trăită prin credință, ne gândim la un concept religios. Adevărul este că toți oamenii trăiesc prin credință, indiferent dacă cred sau nu în Dumnezeu. Când ne urcăm într-un avion, de exemplu, o facem din credința că pilotul știe să piloteze, că mecanicii și-au făcut datoria, că cel care trebuie să pună benzina și-a făcut datoria și așa mai departe. Când trimitem o scrisoare, sau un pachet, le încredințăm celor de la poștă cu credința că le vor duce la destinație. Pentru a supraviețui în societatea noastră, trebuie să avem un anumit nivel de credință și să ne asumăm un anumit nivel de risc.

Dumnezeu vrea ca poporul lui să trăiască prin credința în El. Pentru a îi ajuta să facă acest lucru, Dumnezeu stabilește anumite sărbători care să le reamintească israeliților de credincioșia și dragostea lui Dumnezeu. Sărbătorile acestea nu mai sunt relevante pentru noi astăzi, însă principiile stabilite de Dumnezeu pentru ele sunt încă foarte importante. Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în el în fiecare aspect al vieților noastre.

 Anul sabatului (Leviticul 25:1-7)

  • Prezentarea principiului (v. 1,2)
  • Detaliile principiului (v. 3-5)
  • Rezultatele promise (v. 6,7)

Anul de veselie (Leviticul 25:8-12)

  • Numărăm câte șapte (v. 8)
  • Sunăm trâmbițele (v. 9)
  • Vestim libertatea (v.10)
  • Respectăm anul de veselie (v. 11, 12)

Aplicație practică

  1. Când înțelegem ce însemna anul de veselie pentru poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, nu este greu să vedem o trimitere către o nouă sărbătoare de veselie în intenția declarată a Domnului Isus de a vesti săracilor Evanghelia, de a tămădui pe cei cu inima zdrobită și de a le propovădui robilor de război libertatea și orbilor căpătarea vederii și de a elibera pe cei apăsați (Luca 4:18).
  2. Veselia a fi completă atunci când Domnul Isus se va întoarce pe norii cerului (1 Tesaloniceni 4:16) și creștinii vor fi în sfârșit eliberați din blestemul și căderea păcatului – și vor locui în casa Domnului pentru totdeauna. Ce impact are asupra vieții tale acest lucru?

 

 

27 mai 2018

Bucurie în restaurare

Text: Leviticul 16, Psalmul 34, Evrei 2:5-18

Verset de aur: Psalm 34:8

Prezentarea lecției:

Scopul – Să înțelegem legătura dintre Psalmul 34 și Evrei 2:17, 18. Să dăm exemple despre dorința și abilitatea lui Dumnezeu de a se îngriji de poporul Lui.

Contextul lecției:

Într-o lume rea, egoistă, lipsită de dragoste, e greu să simți dragostea lui Dumnezeu. Afectați de răutatea și de lipsa de dragoste a celor din lume, mai repede simțim durerea cauzată de respingere, de lovituri, de răutate. Creștinii nu sunt din lume, însă sunt încă în lume și acest lucru nu e ușor. Suntem însă încurajați de cei care au trecut prin încercări, nu s-au lăsat doborâți și au lăsat în urmă un exemplu de credincioșie și o mărturie deosebită. Regele David e unul dintre acești oameni. Mărturia lui, chiar după atâta timp, este încă capabilă să ne încurajeze și să ne ajute să stăm pe cale. Exemplul cel mai minunat însă este cel al Domnului Isus, care în ciuda respingerii și a persecuției îndurate, nu s-a lăsat și a dus la îndeplinire planul lui Dumnezeu cu viața lui.

 O chemare la închinare (Psalm 34:1-3)

  • Personală (v. 1,2)
  • Publică (v. 3)

Un Dumnezeu căruia îi pasă (Psalm 34:4-10)

  • Dumnezeu ne dă ceea ce ne-a promis (v. 4-7)
  • Dumnezeu se îngrijește de noi (v. 8-10)

Un Mântuitor plin de compasiune (Evrei 2:17,18)

  • Are o relație cu noi (v. 17)
  • Ne susține (v. 18)

Aplicație practică

  1. Dumnezeu dovedește în Scripturi și în prezența lui în viețile noastre faptul că dorește și își găsește plăcerea în a se îngriji de noi. El se îngrijește ne noi din toate punctele de vedere și din toate perspectivele, chiar și cele pe care noi nu le putem vedea și înțelege. De aceea, uneori pare că Dumnezeu e absent, sau că nu ne dă ceea ce ne-am dori, însă să uităm că Dumnezeu este plin de compasiune, un Dumnezeu personal care se implică direct în viețile noastre.
  2. Înțelegând dragostea și grija lui Dumnezeu pentru noi, cum și când trebuie să i ne închinăm?
Advertisements