Maria se bucură – 25 decembrie 2022

SCOPUL LECȚIEI: Să identificăm principalele motive ale bucuriei pe care a simțit-o Maria; să urmărim paralelele dintre cântarea Mariei și cea a lui Zaharia (Luca 1:67-79); să ne unim în cântarea de laudă adusă Mântuitorului nostru.

TEXTUL LECȚIEI: Luca 1:46–55 VERSETUL DE AUR: Luca 1:46-47

Și Maria a zis: ‘Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu. — Luca 1:46-47

CONTEXTUL LECȚIEI

Istoria nașterii lui Isus ne este prezentată în două Evanghelii ale Noului Testament: Luca și Matei. În timp ce Evanghelia după Matei scoate în evidență istoria nașterii lui Isus din perspectiva lui Iosif (Matei 1:18-25; 2:13, 19), Evanghelia după Luca reflectă perspectiva Mariei. Istorisirea evanghelistului Luca începe cu îngerul Gavril, care se arată Mariei și-o înștiințează că i “s-a făcut mare har,” și că este binecuvântată între femei (Luca 1:28). Deși fecioară, a devenit însărcinată prin puterea Duhului Sfânt (1:31, 35). Fiul ei urma să fie chemat “Fiul Celui Preaînalt,” și să domnească într-o zi ca rege (1:32, Isaia 9:6-7). Deși neclară cu privire la aceste promisiuni ale îngerului Gavril, Maria se declară “roaba Domnului” (1:38). Ea s-a supus voinței lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta putea să pară pe moment neașteptată și greu de realizat.

După primirea veștii prin îngerul Gavril, Maria a mers în vizită la rudenia ei, Elisabeta (Luca 1:36, 39-40). În timpul acestei vizite, Elisabeta a proclamat ca “binecuvântat(ă),” atât pe Maria, cât și “rodul pântecelui” ei (1:42). Această fecioară de rând a fost binecuvântată datorită credinței ei că Dumnezeu avea să împlinească promisiunile pe care i le-a făcut (1:45). Ca urmare a promisiunilor făcute de îngerul Gavril și a binecuvântărilor rostite de Elisabeta, Maria s-a închinat înaintea lui Dumnezeu (1:46-55). Această închinare are forma unei cântări de laudă. Comentatorii numesc această cântare Magnificat, un titlu care provine din primul vers în Latină. 

Biblia conține mai multe cântări de laudă scrise de oameni ai lui Dumnezeu. Aceste cântări îl glorifică pe Dumnezeu pentru caracterul Său și pentru faptele Sale în folosul poporului Său. Aceste pasaje includ cântările lui Moise (Exodul 15:1-18), Maria (sora lui Moise) (15:21), Debora și Barac (Judecători 5), Asaf (1 Cronici 16:7-36), și Simeon (Luca 2:28-32). Rugăciunea Anei (1 Samuel 2:1-10) conține teme asemănătoare cântării Mariei. Cântarea Anei a venit în urma rugăciunii ei ca Domnul să nu o uite, să-și aducă aminte de roaba Sa, și să-i dăruiască un fiu (1:11). După nașterea lui Samuel, Ana l-a dedicat Domnului (1:20) și a rostit această rugăciune de mulțumire, în care scoate în evidență puterea lui Dumnezeu (2:1-4, 9-10) și grija lui față de cei săraci și lipsiți (2:7-8). Studiind această lecție, vom auzi ecoul acestor teme în cântarea Mariei, alături de subiectul mântuirii lui Dumnezeu.

STRUCTURA LECȚIEI

  1. Închinare adusă celui Atotputernic (Luca 1:46-50)
  • Bucuria fecioarei (v. 46-49)
  • Îndurare pentru generații întregi (v. 50)
  1. Lucrarea celui Atotputernic (Luca 1:51-55)
  • Ridică pe cel smerit (v. 51-53)
  • Își amintește de robul său (v. 54-55)

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

  • Care sunt unele obiceiuri la care ar trebui să renunți (sau altele pe care ar trebui să le adopți) pentru a da dovadă de mai multă smerenie? Care este legătura dintre o viață de smerenie și ascultarea de chemarea pe care ne-o face Dumnezeu?
  • În ce măsură îl urmăm îndeaproape pe Dumnezeu, așa încât El să își “întindă îndurarea” din generație în generație? În ce măsură au fost generațiile anterioare un exemplu pentru noi în această privință?
  • Cum ne putem feri de mândrie în gândire, vorbe și fapte? Am fi gata să ascultăm mustrarea celor ce ne cunosc și ne văd?
  • Cum se aseamănă sau deosebește cântarea Mariei de cântările contemporane? 

APLICAȚII PRACTICE

  • Oamenii au obiceiul ca la ocazii speciale (zile de naștere, aniversări, sau diverse sărbători) să-și enumere realizările și binecuvântările. Există riscul însă ca aceste practici să devină ocazii de îngâmfare și mândrie; putem lua darurile lui Dumnezeu și să ne atribuim nouă meritul realizării lor, prin puterile noastre. 
  • Lecția de azi subliniază deșertăciunea auto-înălțării. Dumnezeu alege întotdeauna pe cei prin care vrea să lucreze, indiferent de felul în care sunt văzute aceste persoane de către cei din jur. Mai mult decât atât, Scriptura ne avertizează cu privire la lucrurile care li se întâmplă celor care se lasă conduși de mândrie și de dorințe egoiste. În mod inevitabil, cei mândri sunt smeriți de Dumnezeu. Cei ce-și caută salvarea în putere, bogății, sau aprecierile celor din jur, sfârșesc prin a le pierde pe toate. Fiecare din noi avem o alegere de făcut în acest sens.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s