Text: Geneza 18:9-15; 21:1-7
Verset de aur: Geneza 21:1
Prezentarea lecției:
Scopul – Să înțelegem modul în care nașterea lui Isaac se potrivește în cadrul legământului lui Avraam și să vedem cum relația cu Dumnezeu necesită o îndelungă ascultare și credință.
Contextul lecției:
Săptămâna trecută am văzut promisiunea lui Dumnezeu de a-l face pe Avram „un neam mare” și a-l „binecuvânta” (Gen. 12:2). Avram urma să aibă mulți urmași care împreună să formeze o națiune formidabilă și respectată. Problema era că Abram și Sarai nu puteau avea copii. Este posibil că Avram s-a gândit că Dumnezeu va rezolva această problemă cândva, pentru că Dumnezeu îi promisese copii în mai multe rânduri. În ciuda tuturor acestor promisiuni, nu se întâmpla nimic. Avram și Sarai prosperau din punct de vedere financiar, iar neamul lor era temut datorită puterii lor militare, însă nu se năștea niciun fiu. Din disperare, Avram și Sarai au decis să rezolve singuri problema, cu ajutorul lui Hagar. Dumnezeu însă este credincios, și în ciuda faptului că Avraam și Sara nu mai cred, li se naște un copil în sfârșit.
Structura lecției
A. Imposibilitate din perspectivă omenească (Geneza 18:9-15)
- Promisiunile lui Dumnezeu (v. 9, 10)
- Îndoielile Sarei (v. 11-15)
B. Realitate divină (Geneza 21:1-7)
- Promisiune îndeplinită (v. 1-5)
- Laudele lui Sara (v. 6, 7)
- Moartea lui Terah (v. 32)
Întrebări pentru discuție
- Ce am putea face să rămânem credincioși atunci când împlinirea promisiunilor Bibliei pare să fie prea îndepărtată ca să aibă loc în timpul vieții noastre?
- Ce strategii spirituale ai putea adopta pentru a nu permite limitărilor tale fizice să determine ceea ce Dumnezeu poate și nu poate să facă prin tine?
- În ce fel trebuie să răspundem ca biserică atunci când Dumnezeu își demonstrează credincioșia față de noi?
Aplicații practice
- Credința se întărește cu ajutorul mărturiilor predecesorilor noștri. Biblia ne vorbește de un „nor mare de martori”, oameni care depun mărturie despre credincioșia lui Dumnezeu în viața lor. Să citim și să aprofundăm aceste mărturii ca să ne întărim în credință și atunci când ne este testată credința, să stăm tari pe promisiunile Domnului.
- Ne este mai ușor să spunem „te rog” decât „mulțumesc”, pentru că după ce am primit deja ceea ce am cerut, uităm să mulțumim, însă în relația cu Dumnezeu este extrem de important să ne exprimăm mulțumirea față de bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu. Credința adevărată se manifestă mereu într-o atitudine de mulțumire față de Dumnezeu.
Școala duminicală 